5 pași pe care-i urmez ca să am spor la scris

Oamenii care trăiesc din scris au tot felul de obiceiuri atunci când se apucă de treabă. Există multe articole pe această temă și cele mai interesante dintre ele sunt cele cu obiceiuri ale scriitorilor pentru că în ceea ce-i privește, starea de grație trebuie să le fie la îndemână cât mai des posibil ca să poată să facă treabă. Deși despre scris se spune adesea că e o muncă în care ai nevoie de inspirație, adevărul este că, mai mult decât inspirație, ai nevoie să fii organizat.

Cu siguranță există zile mai bune ca să scrii și zile mai puțin bune, dar dacă ar fi să țin mereu cont de starea de spirit, de alinierea planetelor și de sentimentul că azi o să scriu textul ăla foarte bun, nu aș mai face nimic. Să scrii, ca orice altă meserie, ține de exercițiu, de planificare și de îndeplinirea obiectivelor. Un om care scrie bine e un om care înțelege subiectul, îl organizează – știe ce vrea să spună, de ce și cui – și apoi îi dă bătaie. Și eu am felul meu de-a face lucrurile, pe care ți le împărtășesc acum.

Am mereu o cană cu cafea pe birou. Încă de când eram în liceu beau cafea și, într-un fel, mi-am creat un reflex că atunci când scriu, citesc sau învăț să o am lângă mine. Mirosul și gustul ei mă pun în acea stare de ”treabă” și am mai mult spor. E ca și când ideile îmi vin mai repede și mintea îmi funcționează mai bine când beau cafea.

Lumina. Îmi place lumina puternică, fie că e naturală sau artificală. Biroul meu este la geam și pentru că stau la mansardă cu multe geamuri, am lumină naturală de la răsărit până la apus. Când vine seara, aprind toate luminile, mai ales veiozele din jurul mesei mele de lucru pentru că îmi place ca becul cu lumina lui caldă să cadă peste birou cu toată forța. De aceea, e important să ai corpuri de iluminat funcționale, dar și potrivite stilului încăperii. Mi-am clătit ochii pe corpurile de iluminat pentru acasă de la Ataș Lighting  și, trebuie să recunosc, deși sunt atașată de lampa mea – aș renunța oricând la ea pentru o veioză cu linii simple și design inteligent ca aceasta.

Îmi fac o listă cu subiectele despre care urmează să scriu. În fiecare dimineață când mă așez la masa de lucru, îmi scriu pe o foaie de hârtie care sunt obiectivele mele pentru acea zi. În general scriu undeva la 3-4 texte de dimensiuni medii care urmează să fie publicate pe tot felul de platforme – blogul meu, blogurile altora, presă scrisă. Faptul că le trec mai întâi în revistă mă ajută să-mi fac o idee de ansamblu despre subiect: despre publicul căruia mă adresez, despre ”vocea” pe care trebuie să o dau textului meu, despre informația pe care trebuie să o ofer.

Citesc despre subiect înainte să scriu. Documentarea este o parte importantă din munca mea. Cu toate că scriu în registre diferite – de la articole de presă, la advertoriale pentru bloguri și până la profile de personaje, felul în care îmi pregătesc textul conține mai mereu aceiași pași. Indiferent că scriu despre un storcător cu presare la rece, sau despre un atlet care face sporturi alternative ori un text de suflet despre cum am învățat eu să fiu mai bună în viața de zi cu zi, caut alte opinii pe teme asemănătoare, îmi organizez informația ca să scriu despre ea cu sens și miez și abia apoi mă apuc de treabă.

Scriu și rescriu. Am cel puțin 2 drafturi înainte să public un text. E important să scriu, dar e și mai important să rescriu. Dacă înainte, când scriam într-o redacție, aveam parte acolo și de un editor, despre care se spune că e mintea limpede pentru că vede textul unui autor din afară, acum, cel mai adesea, joc eu acest dublu rol în care și centrez, și dau cu capul, adică eu scriu și tot eu trebuie apoi să vin cu mintea detașată de propriul meu text ca să văd ce e în neregulă cu el. Tendința noastră e să ne lăsăm duși de val și să scriem vrute și nevrute, de aceea editarea cu obiectivitate e necesară astfel încât în text să rămână ce e important, esențial și util pentru cel care citește.

Keep it flawless,