Alexandru Tomescu – înger sau demon?

by Andreea Vasile

Alexandru Tomescu a devenit cunoscut pentru marele public în urmă cu 5 ani când vioara Stradivarius, patrimoniu naţional, i-a revenit în urma unui concurs. Alexandru s-ar fi putut bucura să cânte la această rară vioară din secolul al 18-lea pe scena Sălii Radio şi a Ateneurilor de pretutindeni, fără vreo ambiţie deosebită. S-ar fi putut mulţumi cu talentul pe care-l are şi cu mândria că are în mâinile sale o bijuterie şi aşa ar fi putut trece 5 ani în care lumea să-l privească fără să ştie că pe un Stradivarius, un om poate face cam ce-i trece prin minte. Numai să-i treacă ceva prin minte. Alexandru a fost un asemenea om. Alexandru a vrut mai mult…

Ultimul proiect al lui Alexandru, “Turneul Paganini – înger sau demon?”, a umplut sălile de spectacol de pretutindeni. Dacă intri acum pe pagina de Facebook a turneului care, în curând, ajunge la final după o lună-tur de forţă, comentariile pendulează între felicitări ale celor care l-au văzut şi-ntre rugăminţi ale celor care vor să-l vadă, dar care n-au încă bilet. Fără grijă!, le spun acestora, căci peste tot locurile s-au suplimentat.

Niccolo Paganini a scris, aşa cum spune Alexandru, unele dintre cele mai grele piese de interpretat la vioară. Capriciile lui Paganini, 24 la număr, au fost dovedite de Alexandru care ţi-a propus să le prezinte, dintr-un suflu, spectatorilor: fără partituri, fără pauză, într-un spectacol de o oră şi jumătate în care emoţia se construieşte, capriciu cu capriciu, pentru a se descătuşa la finalul celui de-al 24-lea, recunoscut de majoritatea.

Alexandru impresionează. E puţin important ce interpretează, dacă îţi place muzica clasică sau nu, dacă înţelegi ce se întâmplă pe scenă sau nu, Alexandru are grijă să te prindă în spectacolul lui. Este atât de prezent când cântă la vioară că înţeleg de ce spaţiul în care cântă nu l-a preocupat niciodată – pentru că nu cred că-şi dă seama unde cântă. Pe strada Arthur Verona la Street Delivery, la metrou, în sala de la Ateneu sau pe marile scene ale lumii, muzica e aceeaşi. Locurile sunt doar spaţii de desfăşurare, Alexandru a înţeles acest lucru şi niciodată nu a înregimentat stilul pe care-l interpretează doar de dragul de a respecta norme sociale prăfuite.

Alexandru mai are un an de zile de petrecut în compania viorii Stradivarius. Ce se va întâmpla la sfârşitul celor cinci ani este o curiozitate la fel de mare pentru mine, cum este şi pentru voi. Oricum, dacă veţi auzi că vine în oraşul vostru, grabiţi-vă să vă asiguraţi că veţi fi în locul în care este şi el.

E magic!

Credit foto: Romica Zaharia

0 comment

You may also like

0 comment

VirtualKid May 21, 2011 - 9:11 am

Frumos gest!
Si noi ar fi trebuit sa fim in sala:
http://jumatati.blogspot.com/2011/05/un-stradivarius-mai-putin.html
Pacat ca toate televiziunile urmaresc numai ratingul.

Reply
iulianv May 21, 2011 - 9:51 am

a fost transmis la Radio Cultural si Radio Muzical, in direct parca si din cate am inteles va putea fi vizionat inregistrat la TVR Cultural, dar nu stiu cand. Oricum acolo s-a filmat, la spectacolul din Bucuresti ma refer.

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: