A luat locul 5 la Mondialele de BMX de la Koln din 2012, la categora PRO, a muncit din greu pentru performanţele pe care le-a obţinut în cei 13 ani de când e rider BMX, le-a arătat celor din jurul lui că orice e posibil dacă îţi dai silinţa. Am vorbit cu Alin Moldovan despre pasiunea lui şi despre mult aşteptatul skatepark din Baia Mare, primul de acest gen pe care oraşul îl va avea în curând.
Când ai început să te dai pe BMX?
Prima dată am descoperit BMX-ul acum 13 ani, când am dat un “mountebaic cu coarne” pe un BMX Tokaido, adus din Germania, o bicicletă din revista Neckermann, varianta lucioasă de Pegas cu peguri. Mi-a arătat un prieten bun cum să mă desprind de la sol cu amândouă roţile. După ceva vreme, a dat o maşină peste mine la trecerea de pietoni şi, cu banii pe care i-am primit de la şofer, mi-am cumpărat un Moongose, era un pas ca de la Oltcit la Dacie. Cu bicla, îmi place libertatea pe care o am pe stradă, pot să sar peste borduri, am avut ceva accidentări, am venit ca după război acasă, dar nu mi-a păsat, am continuat.
Foto: Ovidiu Rășanu
Ce ai realizat cu acest sport în cei 13 ani de când îl practici?
Am reuşit să mă calific pe locul 5 la BMX Worlds (Campionatul Mondial de BMX) din Koln (Germania) la categoria Pro Street în 2012, imediat după am avut oportunitatea să îmi proiectez cadrul pe care mă dau şi în ziua de azi, Dartmoor Thug, lucru pe care l-am visat de când am început să mă dau pe BMX.
Cum te-a ajutat acest sport să te dezvolţi?
M-a ajutat foarte mult, inclusiv pe plan profesional, iar din dorinţa de a mă da în locuri cât mai bune, am reuşit să văd multe oraşe şi ţări în care nu visam să ajung vreodată.
Ce-mi poţi spune despre comunitatea de rideri din Baia Mare?
Comunitatea noastră din oraş e cu uşurinţă la nivel naţional, nu doar în BMX, avem în oraş skiori, snowboarderi, skateri şi downhilleri care rup norma, sunt mândru de scena noastră.
Foto: Ovidiu Rășanu
E mare tam tam zilele astea cu skatepark-ul care se construieşte în Baia Mare. Cum a primit comunitatea vestea?
După atâţia ani, mie nu îmi vine să cred că se face, dar oamenii muncesc acolo să ne termine locul de joacă. Din păcate însă, ei nu înţeleg prea mult din ceea ce facem noi şi asta se vede în cele din urmă. Încă ne dăm la Casă Tineretului, împărţim parcela cu skateri şi, uneori, şi cu beţivii din zonă, după care strângem gunoaiele. Pe vremuri mai stăteam pe la Prefectură, aveam şi noi o cărare unde am învăţat majoritatea trick-urilor, tot acolo mai veneau şi băieţii cu bicicletele de DH după o tură prin pădure să bea o bere şi să spargă seminţe, dar ne cam fugăreau jandarmii şi nu prea ne mai dăm acolo.
Ce va însemna acest parc odată terminat pentru comunitatea de sporturi alternative?
O să fie un fel de grădină zoologică pentru cei din afară, dar pentru cei din scenă este un mare pas, o să crească mult scena. Am mai avut o rampă într-o centrală dezafectată, dar a ţinut numai vreo doi ani, au renunţat sponsorii la ea, iar susţinerea noastră n-a fost suficientă aşa că am rămas şi fără aia. Abia aşteptăm parcul!
0 comment
[…] Continuarea AICI […]
[…] Continuarea AICI […]