Amintiri despre Thailanda

by Andreea

De-abia terminasem facultatea si de-abia il cunoscusem pe el. Eram de numai trei luni impreuna cand m-a intrebat daca nu vreau sa plecam o luna in Thailanda. “La naiba, de ce nu?”, mi-am spus. In mai putin de doua saptamani, ne-am cumparat biletele de avion pe care am platit un pret mult prea mare, insa nimeni printre cunoscutii lui sau printre ai mei nu mai visasera la o asemenea calatorie asa ca nu aveam cui sa cerem parerea. Aventura asta avea loc acum doi ani de zile pe cand Thailanda nu era inca o destinatie despre care toate vedetele de pe la noi sa vorbeasca la superlativ. Thailanda nu era inca un MUST si nici the new IT destination pe care, desi multi o viziteaza, nu inseamna ca o si inteleg, in conditiile in care turistii, si mai ales persoanele publice de pe la noi, vor sa aiba in vacante aceleasi conditii ca acasa. Asa ca, in tari precum Thailanda, au aceleasi obiceiuri ca in Europa si, pe buna dreptate, ma intreb: de ce mai pleaca?

In cea de-a doua parte a lunii noiembrie, ne-am suit in aeronava celor de la Turkish Airlines si, intr-o ora, am ajuns la Istanbul unde am ramas la prietenul nostru, Kazim, timp de doua zile. Ne-am plimbat pe stradutele orasului care adaposteste 13 milioane de suflete, am batut in lung si-n lat Bosforul cu vaporul, minunandu-ma de fiecare data ca, in numai 40 de minute, poti fi pe alt continent, in Asia, am mancat melci in mijlocul bazarului si-am baut cafea adevarata, dintr-aceea cu zat pe care ultima data am vazut-o la bunica. Asta se-ntampla prin 1996.

La 7 dimineata eram din nou in aeroport, de data aceasta imbarcandu-ne pentru zborul de Bangkok. Conditiile din avion au fost minunate si ne-am promis ca vom mai zbura cu Turkish pentru ca, pentru o asemenea calatorie, am avut la dispozitie mancare excelenta si filme, muzica si emisiuni pe care le-am putut viziona in cele 11 ore de zbor. Cand am aterizat era noapte. Am cerut un taxi la biroul de informatii si cand am iesit din aeroport am transpirat instantaneu. O asemenea umezeala nu am simtit in viata mea si, in oras, unde poluarea este buna de taiat cu cutitul, amestecul de zapusala si noxe transforma fiecare inspiratie intr-un lux. In Bangkok am stat doar trei zile. Restul de o luna l-am petrecut in sudul Thailandei, mergand din insula in insula, cu vaporul, cu catamaranul, cu trenul, cu autobuzul, cu taxiul, cu scuterul. A fost cea mai frumoasa libertate pe care am trait-o pana acum…

Text scris pentru concursul de pe Paravion.

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: