E ușor să iubești mișcarea dacă te obișnuiești cu ea de mic.
Andreea Pavel face sport de când se știe. De la atletism de performanță la antrenor de fitness, pentru Andreea drumul acesta a venit natural și și-a urmat mereu inima. Însă pasiunea ei pentru mișcare e mereu dublată de cunoaștere și disciplină. Sunt ingredientele care au ajutat-o să evolueze și să treacă de la a preda în săli mici de fitness până la propria sală, The Training Room by Andreea Pavel, în care azi e alături de publicul ei favorit, adolescenții.
Pe Andreea am cunoscut-o când am făcut, cu ani de zile în urmă, un curs de instructor de fitness în cadrul Move On. A fost una dintre profesoarele mele și mi-au plăcut aerul ei vesel, stilul riguros și, evident, exercițiile pe care le putea face. De atunci, am urmărit-o în parcursul ei profesional și acum mi s-a părut un moment bun să aflu povestea ei în detaliu.
Așa că, în continuare, îți ofer povestea de viață a unui om care a crezut mereu în sine și care a făcut tot ce a depins de el ca să obțină cât mai mult dintr-un domeniu pe care-l iubește, sportul.
Ai o bogată experiență în fitness. Cum a început drumul tău în industria fitness-ului?
Am început să lucrez ca antrenor personal imediat după terminarea facultății, adică în urmă cu 15 ani. În acea perioadă am fost și antrenor de atletism la C.S.S.7 Dinamo București.
Cu experiența sportivă pe care o aveam la acel moment, atletism de performanță timp de 8 ani și anii de studiu, eram supracalificată pentru această meserie, dar, în același timp, nespecializată. Nu existau școli specializate sau cursuri, iar la cele din afara țării încă nu aveam acces. Exista Federația Română Sportul pentru Toți la care am făcut primul meu curs de instructor aerobic și mai exista Federația de Fitness și Culturism la care am ales să nu merg, pentru că repetam aproape toate informațiile din anumite cursuri din perioada facultății. Am lucrat ca antrenor personal și instructor de aerobic în câteva săli foarte mici din București timp de aproape doi ani .
Apoi a venit perioada masteratului. Am obținut o bursă Erasmus la o universitate din Nisa, Franța în cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport de acolo. A fost un schimb de experiență extraordinar, care mi-a adus destul de multă claritate pentru direcția pe care aveam să o urmez. La Nisa am decis că vreau să fiu antrenor personal. Ca orice proaspăt absolvent, aveam o perioadă destul de confuză în legătură cu viitorul meu profesional. Desigur, știam că vreau să fiu în domeniul sportului, acest lucru l-am știut de când aveam 10 – 12 ani (râde). Însă știam că nu vreau să lucrez în sportul de înaltă performanță, ca tatăl meu (n.red. antrenor de atletism), iar ca profesor de educație fizică nu îmi doream. Mă tenta însă o carieră universitară, ceea ce am și încercat. Aproximativ un semestru am lucrat ca preparator universitar la Catedra de Teorie a Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul ANEFS București. Am simțit că locul meu este în altă parte și am decis să plec. Am ales să fiu instructor de fitness/aerobic/antrenor personal, deși pe tatăl meu nu prea l-a încântat ideea. Acest domeniu era destul de puțin dezvoltat în România, la acea vreme.
La un calcul aproximativ a investiției personale în cursurile la care am participat, a reieșit o sumă echivalentă cu prețul unei locuințe
Cum te-ai pregătit să devii instructor și cum ai continuat perfecționarea?
După experiența din Franța, am decis că vreau să lucrez în industria fitness-ului, că vreau să acord toată atenția mea acestui drum. Mi-am dat demisia din toate cluburile mici în care lucram, am plecat și de la clubul de atletism și m-am dus să dau interviu pentru World Class, centrul din hotelulul Marriott. Obținerea unui interviu, cu trecerea probelor ca antrenor, erau deosebit de grele. În decurs de șase luni, am dat examen de trei ori și am fost refuzată. M-am încăpățânat și am continuat să mă pregătesc. La cel de-al treilea interviu am fost acceptată și au urmat niște ani foarte încărcați, dar și foarte frumoși. Nenumărate cursuri, sute, chiar mii de ore de personal training, repetiții săptămânale și antrenamente pentru pregătirea mea ca instructor de aerobic /antrenor personal. Trebuia să știm de toate. Se cerea să fim atât antrenori în sala de forță, dar să predăm și orice tip de clasă de aerobic. A fost foarte multă muncă. Colegii mei care fac parte din această generație, știu exact despre ce vorbesc. Am învățat foarte multe în acei ani. Foarte multe cursuri erau asigurate, pe unele le câștigam, iar în paralel mergeam și pe cont propriu.
La un calcul aproximativ a investiției personale în cursurile la care am participat (live, on- line, cărți, materiale, workshop-uri, etc.) a reieșit o sumă echivalentă cu prețul unei locuințe. Industria fitness-ului era în creștere, apăreau diverse concepte, materiale /obiecte pentru antrenament. La multe cursuri nu avem acces în România, așa că plecam foarte des peste hotare. Multe cursuri nici măcar nu le-am valorificat. Mergeam pur și simplu. Abia mai târziu am reușit să îmi conturez o zonă a mea, care să mă reprezinte.
În mare, traseul a fost așa: sportul de performanță în copilărie, cu tradiția sportivă a familei mele, Facultatea de Educație Fizică și Sport, participări la sesiuni de comunicări științifice atunci când eram studentă, student bursier în cadrul Comitetului Olimpic Român, master în Kinetologie și Biomecanică, cursuri de aerobic- de bază/avansați, step, bosu, port de bras, kettlebell, TRX, concepte de core –training, metabolic workout, HIIT, cursuri pentru antrenori personali – strength&conditioning, stretching, concepte Les Mills (Body Pump, Grit, CX Worx), curs de prim ajutor în cadrul unei convenții din SUA, cursuri obligatorii de customer service, cursuri online de coaching, participări la numeroase convenții de fitness, atât ca elev, cât și ca profesor al școlii de fitness Move-On și, bineînțeles, gestionarea relațiilor cu oamenii.

Adolescenții se antrenează cu Andreea
Te întâlnești deopotrivă cu oameni care fac sport de mult timp și cu oameni care fac primii pași în sport. Cum este să lucrezi cu oamenii în sala de sport?
Trebuie să îți placă lucrul cu oamenii. Fiecare om, indiferent de vârstă sau nivelul lui de pregătire sportivă este o provocare pentru un antrenor. Se creează o relație. Este adevărat că relația cu unii este plină de încercări, iar cu alții este mai simplă. Contează foarte mult compatibilitatea cu antrenorul pe care și-l aleg și, mai ales, cât de pregătiți sunt ei pentru a intra în acest proces, pentru că fiecare om se află într-o anumită etapă evoluționistă. Deoarece îmi place foarte mult să analizez oamenii în timp ce fac mișcare, primesc foarte multe informații despre ei. Acest limbaj al corpului, cât timp își fac exercițiile, dar și atitudinea lor față de efort, mă ajută să le conturez un anumit profil. Astfel mă pot raporta corect la ei, știu în ce direcție mai avem de lucrat și aflu care sunt punctele lor forte, pe care le folosesc la maxim, pentru a-i ajuta să fie cât mai aproape de rezultatele mult dorite.
Există oameni care vor să facă mișcare pentru a se simți bine, însă cei mai mulți doresc transformare
Un instructor bun e și un bun psiholog. Ce vor cel mai mult oamenii atunci când vin la sala de sport și care e discuția pe care tu o ai cu ei atunci când se antrenează prima dată cu tine?
Psihologia este primordială. Este valabil pentru orice domeniu în care se lucrează mult cu omul. Avem nevoie să aducem oamenii într-o anumită STARE pentru pentru a obține performanțe. Iar acest efort necesită mult tact din partea antrenorului. Rezultatele fizice nu pot veni dacă, mai întâi, nu au loc niște modificări emoționale, mentale. Există oameni care vor să facă mișcare pentru a se simți bine, însă cei mai mulți doresc transformare. E foarte greu să ajuți un om să se mobilizeze dacă nu este într-o stare favorabilă. Transformare fără ieșirea din zona de confort fizică, emoțională, nutrițională, nu există! Aici intervine efortul cel mai mare din partea antrenorului în rolul de „psiholog”.
Discuția inițială pe care o am cu ei, în afara evaluărilor specifice, este despre așteptări, despre rezultatele pe care și le doresc, despre implicarea pe care eu mă aștept ca ei să o aibă și despre reguli pe care le avem împreună de respectat. Un set de reguli este necesar pentru a face lucrurile să funcționeze. Nu e ușor! De foarte multe ori oamenii promit și nu se pot ține de cuvânt. Nu conștientizează încă ce sacrificii, ce volum de muncă și ce nivel de implicare presupune transformarea pe care ei totuși și-o doresc. Am nevoie, din start, să le fac o setare corectă a obiectivului și a etapelor, dar și foarte multe resetări pe parcurs. Setarea trebuie formulată realist, dar, în același timp, să nu sperie. De multe ori, discuția noastră de început este uitată. Realizează că, de fapt, nu este atât de ușor și devin delăsători. Sunt nevoită să conștientizez aceste momente și să vin cu o nouă strategie pentru a-i motiva.
Când intră în sala de sport, oamenii sunt adesea nedumeriți, fie că lucrează cu instructor, fie că sunt pe cont propriu, fie că-s la ore de grup. Spune-mi la ce ar trebui să fie oamenii atenți când vin prima dată la sală ca să le fie bine și să nu se accidenteze?
Începerea unui program de exerciții fizice nu este ușoară. Este o perioadă vulnerabilă și pentru corp, dar și pentru minte. Ai nevoie în primul rând de voință pentru a fi consecvent și cred că acesta ar trebui să fie primul obiectiv în primele 4-5 luni. Să te ții! Pot apărea diverse dureri, mai ales articulare, pentru că organismul vine după atâta timp de nemișcare. Corpul simte și răspunde cu niște dureri, în cele mai dese cazuri . Astfel, oamenii se sperie și pot renunța. Cauza durerilor pot fi unele probleme de mobilitate, stabilitate articulară și nelipsitele probleme posturale. De asemenea, o slabă capacitate respiratorie, slabă oxigenare a organismului este foarte frecventă. Acea senzație de sufocare cu incapacitatea de face chiar și cinci minute de mers pe o bandă. Deci ar trebui să se orienteze inițial către genul de programe și antrenamente care să le asigure dezvoltarea rezistenței, lucrul asupra posturii, ore de stretching și antrenamente pentru zona core. În paralel, să învețe tehnica corectă a exercițiilor de bază cu propria greutate sau cu greutăți mici/ medii.
Corpul este ceea ce avem mai de preț. Așadar, să ne alegem cu atenție specialiștii!
Ce înseamnă pentru tine un instructor bun și de ce ești tu un instructor bun?
Un instructor bun pentru mine este în primul rând un instructor care are cunoștinte/educație. El știe să își evalueze elevii și va ști să îi ghideze spre rezultate. Cred foarte mult că este important să fii făcut pentru meseria aceasta și ideal ar fi să aibă și ceva experiență sportivă. Dacă, antrenor fiind, nu ai trăit măcar senzația efortului fizic, nu ai experimentat exerciții fizice diverse, nu prea știi ce să îi spui elevului tău. Oamenii caută încredere, susținere, au nevoie de motivare, răbdare, respect. Toate presărate cu puțină inspirație. În același timp este necesar să învețe lucruri despre sport, mișcare și despre corpul lor. Vor să se simtă în siguranță când se antrenează. Antrenorul, așa cum am mai zis, trebuie să fie și un bun psiholog, dar și o prezență plăcută. Etapele de lucru, combinarea metodelor de antrenament, tehnica exercițiilor, comunicarea optimă și tot ghidajul le face antrenorul. Toate acestea sunt zone pentru care antrenorul ar trebui să se preocupe în dezvoltarea sa profesională. Corpul este ceea ce avem mai de preț. Așadar, să ne alegem cu atenție specialiștii!
„De ce sunt sunt eu un instructor/antrenor bun?” Nu știu dacă este neapărat așa. Elevii mei ar trebui să răspundă mai bine la întrebarea aceasta. Eu știu doar că mă străduiesc să îmi fac meseria cât pot de bine. Îmi doresc să am o influență pozitivă, să văd cum sportul aduce cât mai multe beneficii în viețile oamenilor pe care îi antrenez. Un antrenor bun înseamnă calitatea serviciilor sale și cât de mult are capacitatea de a păstra aceste standarde pe durata colaborării.

Antrenamentele de grup însemană- mai multă distracție
Care e filosofia ta despre sport pentru oamenii pe care îi antrenezi?
Îmi doresc să influențez cât mai mulți oameni să facă sport. Mi-ar plăcea să îi pot aduce pe cât mai mulți dintre ei în acea ”stare unică” dobândită prin sport, în care să simtă cum beneficiile obținute îi însoțesc în tot ceea ce fac în viață. Să facă totul conștient și activ. Să îmi poată spune cât mai des, „ Andreea, am reușit lucrul acesta datorită faptului că fac sport!”
Cu ce filosofii care există în piața de fitness nu ești de acord și de ce?
Nu le-aș numi „filosofii” pentru că e prea mult spus. Hai să le spunem trenduri, șabloane. Sunt prea multe pentru mine, așa că am să enumăr doar câteva:
- Antrenorii care se laudă cu rezultate în timp uimitor de scurt – sau „before and after”. Fitness-ul este un stil de viață. Transformarea necesită timp și educație. Corpul are un anumit ritm al schimbărilor. Rezultatele ar fi bine să fie durabile, prin prisma schimbării stilului de viață, a obiceiurilor, prin autoeducație. Să nu uităm că tot ce vine repede, se pierde la fel de repede!
- Dacă îți place să faci fitness și ești mai talentat la sport, nu înseamnă că poți fi și antrenor. Aici nu vreau să dezvolt mai mult. Aș avea nevoie de un articol întreg pentru asta.
- „Modele” de antrenori care își îmbunătășesc performanțele fizice și aspectul fizic apelând la substanțe ajutătoare. Asta înseamnă să minți oamenii. Din nou, nu vreau să dezvolt.
- Antrenorul este și „nutriționist”, îți face planuri alimentare. Sunt foarte puțini cei avizați. Putem cel mult ajuta la schimbarea unor obiceiuri greșite (asta dacă vrea cu adevărat și elevul).
Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac oamenii în sala de sport?
Greșelile pe care le fac oamenii nu sunt neapărat din sala de sport pentru că, dacă mă refer la exerciții, oamenii nu au nicio vină. De aceea vin la sală, să învețe. Însă sunt multe greșeli de principii greșit înțelese și multe preconcepții.
Nu au niciun plan. Vin pentru a bifa acest moment. Rezultatele nu apar dacă nu avem și un plan, pentru că atunci apare dezamăgirea sau monotonia.
Nu se informează suficient atunci când încep și deseori oamenii încep cu o accidentare.
Lucrează foarte mult în zona de confort. A ieși din zona de confort în timpul antrenamenteleor nu înseamnă neapărat să faci niște antrenamente foarte intense. Corpul nostru are nevoie de acea stare diferită pentru a se schimba. Ieșirea din zona de confort poate însemna și varietate în alegerea programelor, poate fi și o oră nouă la care să faci antrenamentul.
Aleg persoane nepotrivite și neavizate pentru îndrumare.
Sunt mulți cei care se simt inferiori dacă nu au o condiție fizică suficient de ridicată și nu îndrăznesc nici măcar să se apuce de treabă. Se inhibă și se concentrează pe părerea celor din jur, uitând care este cel mai important lucru pentru care au venit, grija față de corpul lor!

Andreea face sport din copilărie
Care sunt cele mai nerealiste așteptări ale oamenilor atunci când fac sport?
Doresc să obțină mult cu puțin efort! Adică doresc rezultate fabuloase cu puțină implicare. Alteori se implică destul de mult, dar pe o perioadă scurtă și nu au răbdare. Unii ignoră limitele corpului lor și își doresc imposibilul. Caracteristicile genetice fac diferența în obținerea rezultatelor. Și nu mă refer neapărat la partea estetică, cât mai refer la resursele organismului de a se dezvolta.
Dacă ar trebui să ții un ultim discurs despre sport, nutriție și sănătate care să le rămâne oamenilor în minte o dată și pentru totdeauna, ce le-ai spune?
Faceți sport toată viața. Mâncați cât mai natural. Odihniți-vă cât puteți. Aveți mereu grijă de corpul vostru.
Ai deschis recent sala ta de sport, The Training Room by Andreea Pavel. Cum se numește ea, cum ți-ai îndeplinit acest vis, ce fel de antrenamente faci și pentru cine sunt ele?
The Training Room by Andreea Pavel a devenit studioul meu pentru antrenamente în urmă cu doi ani. A apărut într-un moment când aveam o mare nevoie de schimbare. Ajunsesem într-un stadiu în care mă simțeam extrem de obosită și nu mă mai regăseam în locul în care eram. În afară de asta, cred că orice antrenor visează să aiba locul lui. În această perioadă am căzut pe o pârtie de schi și m-am accidentat puternic la un genunchi. Asta necesita întreruperea activității profesionale. Am practicat sport de performanță și nu prea am fost bolnavă de-a lungul vieții. Sportivii nu acceptă așa ușor accidentările. Totuși, acest moment a venit și cu foarte multe lucruri bune. Pentru că am fost forțată să îmi iau o pauză, am avut răgazul să reflectez mai mult la ceea ce îmi doream să fac în continuare. Așa că am decis să amân momentul operației și m-am apucat de treabă. The Training Room este un loc destul de intim, special, din punctul meu de vedere. Foarte mulți oameni sunt un pic surprinși de ceea ce găsesc în interior atunci când îi pășesc pragul. Pentru mine este un loc unic, o bijuterie la care șlefuiesc continuu.
Antrenamentele pe care le realizez sunt pentru orice persoană adultă care vrea să aducă anumite îmbunătățiri corpului său și pentru cei care vor să se simtă mai bine cu ajutorul mișcării, pentru cei care vor să își îmbunătățească condiția fizică sau anumite performanțe sportive. O atenție sporită o acord obținerii unei posturi mai bune și funcționalității corpului indiferent de obiective. Fac, de asemenea, antrenamente pentru recuperare musculară după ce au trecut de etapa cu un medic sau kinetoterapeut. Lucrez și cu persoane certificate în domeniul fitness-ului și care doresc antrenamente tip-consultație pentru a-și îmbunătăți cunoștințele.
O atenție deosebită o acord unei catogorii de oameni speciali pentru mine, adolescenții. Alături de mine am încă doi antrenori, pe Crina și Bogdan, ambii foști sportivi de performanță și multipli campioni ai României pentru sporturile pe care le-au practicat. Facem o echipă frumoasă împreună, ne ajutăm foarte mult reciproc și pot spune că mă felicit pentru prezența lor. Împreună ne dorim să determinăm acești tineri să facă sport, să pornească în viață având acestă unealtă a echilibrului emoțional, a frumuseții și a sănătății, mișcarea!
Am realizat că îmi doresc să lucrez cu adolescenții și am văzut câtă nevoie au de mișcare, de-a lungul anilor, în cadrul antrenamentelor cu adulții. Observam cât de greu îi este unui adult să își însușească niște obiceiuri noi, cât de greu intră în proces și cât de repede se poate pierde dacă nu rămâne consecvent. Pentru fiecare adult pe care l-am antrenat, mi-am dorit o copilărie în care ei să fi făcut mai mult sport. Vedeam cât de natural și ce ușor le era celor care au făcut mai mult sport în copilărie. Aceștia sunt privilegiați în a obține rezultate mai repede, mai sigure și durabile. Orice om merită asta!

Mișcarea în aer liber e sănătate curată
Antrenezi copii și adolescenți, ai programe dedicate lor. Cum e să lucrezi cu oameni așa tineri și cum se rapotează tinerii la mișcare și sport?
Da. Am elaborat un program pentru tineri și adolescenți care se numește ELITE SQUAD și care este în curs de dezvoltare. Este un program în care nu îmi doresc doar să antrenez, ci să fac multă educație sportivă tinerilor. Îmi place foarte mult să lucrez cu copiii. În urmă cu câțiva ani predam lecții de înot. Am reușit să învăț sute de copii să înoate, fără ca eu să fiu profesor de înot la bază, însă cred că pot fi un foarte bun pedagog. În acea perioadă am realizat cât de bine pot lucra cu copiii. Sunt copii aduși mai mult la inițiativa părinților pentru că aceștia au devenit din ce în ce mai conștienți de faptul că fiii și fiicele lor au nevoie de mișcare. Pe parcurs însă, ei încep să iubească mișcarea și să simtă beneficiile de care au nevoie la această vârstă.
De ce e important pentru tineri să facă cât de multă mișcare se poate și cum sunt tinerii cu care tu lucrezi când intră prima dată în sala ta de sport și, apoi, după una, două luni?
Vin mulți tineri cu grave probleme de motricitate. Asta este cel mai grav. Exprimându-mă mai pe înțelesul tuturor, motricitatea este ca o trăsătură a corpului nostru care ne arată cât de mult este conectat creierul în comenzile sale la corpul fizic sau o slabă interacțiune între comenzile creierului și răspunsul motor al corpului. Au probleme mari legate de postură, iar nivelul de condiție fizică al multor tineri mă face să îmi pun deseori întrebarea, „Oare cum de știu sau rezistă să facă cea mai simplă mișcare, mersul?”
Partea bună este că tinerii se adaptează repede la orice, progresează foarte rapid, iar rezultatele se instalează mai bine în corpul lor, care se află încă în formare. Partea mai grea este să îi faci să le placă. Aici intervine rolul antrenorului care trebuie să ofere cunoștințe, educație, atenție, răbdare. Antrenamentul de plăcere e un obiectiv principal pentru programele tinerilor. Să îi facem să înțeleagă valoarea și să înceapă să iubească sportul pentru toată viața. Și, desigur, avem nevoie foarte mult și de suportul părinților prin puterea exemplului.
Ai exemple de tineri pe care sportul i-a schimbat vizibil?
Desigur, deși tinerii cu care lucrez nu au venit cu probleme mari de greutate corporală. Au venit mai degrabă cu probleme mari de motricitate, de postură, mentalitate și chiar comunicare. Și pot spune că am reușit să facem multe cu ei. Alături de colegii mei, Crina și Bogdan, am reușit să modificam destul de mult aceste comportamente. Partea fizică a venit la pachet cu un corp mult mai armonios care îi face să se simtă mult mai bine în pielea lor. De ceva timp, bucuria de a mai face și unele antrenamente în grup, ne-a apropiat și mai tare.
Cei mai mulți nu rezistă să facă aproape nimic la primele lecții și, în glumă, eu le spun că încă nu sunt OAMENI și mai trebuie să se antreneze pentru a primi această denumire. Obiectivul nostru este un corp armonios, atletic, îmbunătățirea spectaculoasă a posturii, vigoare și o atitudine pozitivă față de mișcare, încredere în ei. Am o tânără care a început să iubească atât de mult mișcarea, încât se gândește să se ducă la ANEFS, iar pe o alta o antrenez de când avea 8 ani. , iar acum avem 12 ani împreună!
Ascultați-vă corpul!
Cum arată o zi de-a ta alimentară și cum arată un antrenament pe care tu îl faci pentru tine?
Am o dietă cât se poate de normală. Nu am ținut niciodată regimuri și nici nu le-am recomandat. Am avut șansa ca tatăl meu, antrenor de atletism, să îmi ofere o educație corectă și echilibrată în ceea ce privește alimentația și să îmi insufle respectarea unui stil de viață sănătos.
Dimineața mănânc întotdeauna foarte, foarte bine. Nu plec vreodată din casă fără un mic dejun consistent, hrănitor și servit în liniște. Ziua începe cu multă apă și se încheie tot cu apă. Micul dejun poate fi compus într-o zi din ouă și multe legume (să fie o farfurie cât mai colorată), 1-2 felii de pâine integrală cu maia de la magazinul meu bio preferat, alteori brânzeturi plus legume. Uneori îmi fac smoothie din amestec de fructe și legume sau pur și simplu îmi pregătesc un platou mare de fructe și diverse semințe. Bineînțeles, nelipsita cafea neîndulcită, pe care recunosc că în perioadele mai aglomerate o transform și în 3 cești pe zi. Acesta ar fi păcatul meu, plus consumul de fructe în exces. Fructele sunt pentru mine ca aerul. Dacă nu consum fructe într-o zi, simt că nu pot să mai respir (râde). Dar dacă vreau cu adevărat să mă disciplinez atunci când îmi setez noi obiective, mă pot mobiliza foarte ușor.
La prânz mănânc de obicei o salată mare sau friptură cu o salată și, cel mai des una, poate chiar două supe sau ciorbe. Ciorba/supa este mâncarea mea preferată. În cazul în care nu am timp sau nu m-am organizat de acasă pentru masa de prânz, iau o gustare de fructe. Seara mănânc destul de lejer. Poate fi o supă, pește, salate.
În general, îmi ascult corpul, iar pentru mine regula piramidei alimentare și cea a combinării alimentelor sunt sfinte. Nu mă impresioneaza vreo alta dietă și niciun alt regim alimentar recomandat de vreun nutriționist. De cel putin 15 ani, de când lucrez în acest domeniu, am urmărit cu atenție această zonă plină de informații trecătoare. Însă au fost și sunt destul de multe informații utile pe care mulți oameni au inceput să și le însușească. Cea mai bună dietă este cea care îți aduce și rezultate, și sănătate și pe care să o poți menține toată viața. Ascultați-vă corpul!
Sunt un antrenor care se ghidează mai mult dupa principii de bază, cumpăr legume și fructe numai din piață, carne, ouă și lactate din surse autentice, consum fructe și legume de sezon pe care le recunosc foarte ușor când merg în piețe. Îmi place ca uneori să mă relaxez cu anumite alimente „interzise” și sunt genul de antrenor care se mândrește cu rezultatele elevilor săi care, ajunși la vârsta de 50 ani, arată mai bine decât la 37 ani , adică atunci când am început colaborarea.

Andreea spune că mișcarea ar trebui să fie prietenul nostru pe viață
Antrenamentele pe care le fac sunt strict pentru părțile mele mai vulnerabile în ce priveste condiția fizică și pentru zonele corpului la care sunt deficitară prin prisma geneticii mele. Corpul îmi este prieten datorită sportului de performanță practicat în copilărie. Așadar, mă antrenez pentru a-mi îmbunătăți flexibiliatea, controlul posturii și creșterea funcționalității corpului prin exerciții funcționale speciale. Mai fac antrenamente cu greutăți pentru modelarea trenului inferior, în special, iar uneori exerciții tip power lifting pentru a bifa lanțuri complete de mușchi în mișcare. De 2 ori pe săptămână alerg, numai în aer liber, pentru a-mi îmbunătăți capacitatea respiratorie, dar folosesc acest antrenament mai mult ca pe un moment de meditație. Prefer să alerg singură. Cele șase ore de aerobic/grup fitness pe care le predau (concepte Les Mills și stretching) vin ca o completare în programul meu de mișcare, însă eu nu le consider ca fiind antrenamente făcute pentru mine, pentru că sunt antrenamente făcute pentru elevii mei.
În final, dacă ai fi la o întâlnire cu un HR, ce i-ai spune despre tine în 30 de secunde, ca să te cunoască mai bine?
Îmi iubesc meseria, iubesc oamenii și sunt un om norocos pentru că fac ceea ce îmi place!
1 comment
Daca faci ce iti place nu te duci cu groaza la job. Felicitari