Batatorul de covoare

by Andreea

Asta nu-i batator autentic. E improvizat

Era o vreme cand la fiecare bloc, in fata sau in spatele lui, exista cate un batator de covoare. Si noi avem unul la bloc si erau vremuri in care, saptamanal, se auzeau covoare batute. Cand nu se bateau covoarele, noi, copiii, de fapt doar eu, fiindca eram singurul copil din bloc, ma dadeam peste cap sau atarnam cu capul in jos de batator. Situatia batatoarelor de pretutindeni cred ca s-a inrautatit si, plimbandu-te printre blocuri, le vezi ruginite, umbre a ceea ce erau odata.

Insa lumea isi spala si-si bate covoarele in continuare. Cum, unde nu v-as putea spune exact, insa stiu cum face doamna Danciulescu de la trei treaba asta. Odata cu inaintarea in varsta, inainteaza si lenea pana cand, asemenea unui creier neantrenat sa fie logic de-a lungul anilor si care-si pierde din elasticitatea actului de gandire, te acapareaza cu totul si-ajungi sa cauti solutii ca sa speli un covor chiar in propria casa.

Asa s-a intamplat sambata cand doamna Danciulescu si-a spalat covorul si s-a gandit sa-l atarne, la uscat, in afara balconului sau de la etajul trei. Bineinteles ca pentru geamurile de la etajele 2 si 1 (unde stau eu) asta a insemnat “o ploaie calda, si murdara, de vara”. Degeaba i s-a explicat doamnei Danciulescu ca ne murdareste ferestrele, ca apa aia se scurge peste tot, ca era mai bine sa-si spele covorul pe batator, replica ei a fost: “Potoliti-va, e doar apa, nu-i cacat”.

Nu-i! Dar, in ritmul in care decurg lucrurile, ziua nu-mi pare ca-i foarte departe.

0 comment

You may also like

0 comment

Vilda August 2, 2010 - 10:33 am

S-au dus vremurile bune. Si la maica-mea acasa e aceeasi situatie.
Saracul batator sta si rugineste degeaba.

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: