Bogdan „Turific” Neagu este designer – are un mic atelier în care creează produse pentru biciclişti – şi joacă bike polo din 2012. Prima dată a jucat în decembrie 2011, într-o parcare subterană, dar atunci a fost ediţia 0, nu avea niciunul dintre participanți bicle, crose ori mingi speciale de polo. Dar Bogdan zice că tot a fost distractiv.
Ce este bike polo?
Bike polo este un sport relativ nou, care însă se dezvoltă şi se extinde rapid, pe toate continentele. Îmbină skill-urile de biciclist cu strategia şi îndemânarea în mânuirea crosei, îţi pune la încercare coordonarea, rezistenţa, inteligenţă, spiritul de echipă.
Ce anume îţi place la acest sport?
Mai multe lucruri. Că poţi să progresezi rapid până la un nivel decent (sunt oameni care într-un an de zile de la primul contact au ajuns la campionate europene sau mondiale). Că toţi jucătorii de polo sunt extrem de prietenoşi cu toţi ceilalţi jucători de bike polo de pe glob. Că se dezvoltă foarte uşor comunităţi micuţe, dar puternice în oraşele în care 2-3 oameni prind acest microb. Că de fiecare dată când termini o zi de polo, singurul lucru la care te gândeşti este următoarea zi în care o să joci din nou.
Care este statutul acestui sport la noi?
Este nerecunoscut, dar acest lucru este valabil în majoritatea ţărilor din lume. Asta nu împiedică să se organizeze turnee europene şi mondiale, cu sponsori, transmisii live, premii, vedete şi groupies. Mai puţină birocraţie, mai multă camaraderie. Fix cum trebuie! La noi e comunitate de vreo 20 de jucători, din care se întâlnesc să joace între 6 şi 12, măcar 3 weekend-uri pe lună atunci când nu e zăpadă pe teren. Echipe bucureştene, cu nume şi tricou sunt, sau de fapt au fost, 3. Primele două s-au chemat Titanii şi Error 404, prin îngemănarea cărora a reieşit a treia, Paw Law, din care fac parte alături de Matinca şi Kev.
De ce este bike polo un sport interesant care ar merită mai multă atenţie?
Dac-ar fi să-l vezi la televizor, ca neiniţiat, probabil că nu te-ar impresiona profund. Dacă l-ai vedea de la marginea terenului ţi-ar plăcea cu siguranţă şi ai intră musai în vorbă cu oamenii de pe lângă sau de pe teren pentru a afla mai multe. Şi dacă ai intră pe teren să încerci, chiar dacă ai juca precum un începător stângaci, învârtindu-te în cerc fără să reuşeşti să atingi de prea multe ori mingea, ţi s-ar părea una din cele mai faine experienţe sportive pe care probabil le-ai trăit vreodată. Şi dacă ai reuşi cât de cât să controlezi mingea sau, mai bine, să marchezi un gol, ai deveni instant dependent de acest sport ca de un drog. Spun asta pentru că am văzut/trăit această poveste cu mulţi oameni care au încercat bike polo. Cea mai tare chestie la polo e să-l joci. Dar şi ca spectator este beton. Nu se compară cu celelalte sporturi „industrializate” unde spectatorii sunt la ceva distanţă de teren; la bike polo mai toţi spectatorii sunt grămadă pe mantinelă, mulţi din ei aplecaţi jumătate în terenul de joc pentru a vedea şi trăi meciul mai bine. La fotbal parcă nu-i aşa, nu?
Unde se poate juca în Bucureşti?
Se poate juca în Dobroesti, deci lângă Bucureşti, dar nu vă speriaţi, sună departe, dar nu e. E relativ aproape de cei care locuiesc în partea de est a oraşului. Se poate ajunge cu metroul până la staţia Pantelimon şi de acolo pe jos sau pe biclă până la teren. Pe Google Maps, căutaţi „dobroesti bike polo”.
Fotografiile au fost realizate de Marina Mocanu.
Seria originală despre bike polo o poți citi pe site-ul Red Bull.
