Britanicii si zapada

by Andreea

Aeroportul din Manchester pe 5 ianuarie

5 ianuarie a fost o zi de marti grea cand au decolat putine avioane si cand majoritatea pasagerilor au ramas la sol. Luni noapte ninsese incontinuu si zapada abia cazuta alaturi de o temperatura foarte scazuta faceau operatiunile de deszapezire ale pistelor si de decolare a avioanelor imposibile. Din cauza asta mi-am re-rezervat biletul de plecare pentru 7 ianuarie gandindu-ma ca doua zile sunt suficiente pentru ca lucrurile sa revina la normal. N-au fost. Si dupa doua zile de ne-ninsoare, avioanele plecau cu intarziere. Zapada de pe piste nu fusese curatata si soarele, din nefericire, nu incalzea cu puterea cu care britanicii si-ar fi dorit s-o faca astfel incat monstrul alb sa se topeasca cat mai repede. Frica de zapada? Da. Si-nca una colosala.

Pe 6 ianuarie am coborat sa duc gunoiul la ghena. Ghena era de dimensiunea unui dormitor dintr-un apartament romanesc obisnuit de 60 de metri patrati. Deci maricel. In ghena nu mai era loc sa arunci un ac, atata gunoi era. Bine, nu mai era loc inca de la sarbatorile de iarna, dar se-ntelege ca atunci lumea petrece, inclusiv serviciile de salubritate, asa ca asteptam ziua de 4 ianuarie sa scapam de jeg. Nu s-a intamplat. Si refuzam sa cred ca zapada le sta in drum mai ales ca nu era mai neobisnuita decat ceea ce-avusesem in Bucuresti in preajma Craciunului cand incepuse sa ninga. Dar uite ca pentru ei cei 10 cm de zapada erau mare scofala, erau apocalipsa, era ce se poate mai rau.

In dimineata lui 7 ianuarie am sunat dupa taxi ca sa ma duca la gara ca sa iau trenul spre aeroport. “No can do, love“, am auzit prin receptor. “There’s snow, you know, cars can’t come on streets“, continua tipul. Ma uit pe geam si, da, vad zapada, dar deja dupa doua zile e batatorita si se poate circula usor. Unele companii de taxi aveau business-ul inchis din cauza vremii. Safety first. Asa e la ei. Orice s-ar intampla, siguranta primeaza, chiar si sub forma de fals argument cand de fapt lenea sau mintea scurta e ceea ce-i impiedica sa ia taurul de coarne si sa-si faca treaba. Spuneti-i povestea asta unui taximetrist de la noi si fac pariu ca-si va face cruce cu doua maini: cum adica sa nu iasa la lucru in asemenea zile cand banul poate intra mai gros ca oricand? Ei uite ca pe britanici asta nu-i impresioneaza.

Pe strazi, zapada nu fusese indepartata. Unchiul meu mi-a scris un e-mail ieri in care ma intreba cum se mobilizeaza oamenii acolo in asemenea situatii in raport cu tembelii romani? Asa cum i-am raspuns lui in reply, va spun si voua acum: nu se mobilizeaza nicicum, n-au facut nimic. Poate ca au stat in pub-uri si-au mai baut o bere si pana au plecat acasa s-a facut primavara si zapada s-a topit. Britanicii sunt speriati de zapada pentru ca n-o au. Si-n situatii d-astea noi nu par deloc genul pro-activ, ca germanii, ci mai degraba stau si-asteapta ca de undeva sa fie bine.

Cand am ajuns pe 7 in aeroport tipa de la check-in luggage mi-a spus ca s-ar putea sa ratez conexiunea Munchen-Bucuresti pentru ca avionul din Manchester pleaca cu o ora intarziere. Repet, dupa doua zile de nenins, avioanele inca aveau probleme. M-am dus la oficiul Lufthansa ca sa imi rezerv inca un loc pentru zborul Munchen-Bucuresti de 21.30 in cazul in care aveam sa ratez conexiunea de 15.30. Si la oficiul Lufthansa tipa de la ticketing imi explica cum stau lucrurile iar eu ii spuneam cat sunt de nervoasa folosind la fiecare fraza colocvialul “fuck” si declinarile acestuia. I-am zis ca mi se pare ridicol ca o zapada poate sa dea peste cap o tara in asemenea hal cand nici macar nu e atat de grav, ca nici in oras nu s-a facut nimic, in fine, i-am spus tot ce-avem pe suflet insotit de “fuck” si “fucking”. Ea radea. Intre timp, langa ea, o alta de la operatiuni se baga in seama si-mi spune: “Miss, you should refrain language“. Pe cuvantul tau? Ii explic, inca o data, ce cred despre atitudinea britanica vizavi de situatia asta si ca faptul ca zic “fuck” inseamna ca-s nervoasa si-atat nu ca am ceva cu ea. Plusez cu un “i was not even talking to you“, which I was not. Blonda de la ticketing radea pe sub mustati. Asta de la operatiuni imi spune ca ei nu-s obisnuiti cu zapada si imi pune intreabarea care m-a facut sa rad pana la Bucuresti: “And what do you want us to do about that?“.

Nu stiu, poate s-o curatati?!

0 comment

You may also like

0 comment

Alex Rosu January 9, 2010 - 9:12 am

“The English: Their music may be great, but they’re retarded pussies when it comes to a bit of snow”.

foarte tare povestea 😉 poate mai creste si in noi un pic mandria nationala – om fi noi necivilizati, dar macar la noi cand ninge nu ne scapam in pantaloni din cauza asta 😛

Reply
Andreea January 9, 2010 - 9:13 am

🙂 10x

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: