Runners for Humanity: Alerg la Bucharest International 10K 2019

Sunt șase ani de zile de când fac mișcare în mod constant, chiar dacă am mai avut și eu pauzele mele mai lungi, după care fiecare revenire m-a făcut să promit că niciodată nu o să mai fac pauze de mișcare mai lungi de două săptămâni. De ce? Pentru că orice pauză lungă te face să te simți, atunci când reiei mișcarea, ca și când n-ai depus efort niciodată în viața ta. Mușchii te dor iar ca-n prima zi când i-ai pus la treabă și trebuie s-o iei de la zero cu construirea rezistenței și-a flexibilității. Citește în continuare „Runners for Humanity: Alerg la Bucharest International 10K 2019”

M-am uitat la Asia Express și mi-a plăcut

Aseară s-a încheiat al doilea sezon al emisiunii Asia Express, difuzat pe Antena 1, de trei ori pe săptămână, duminica, lunea și marțea, de la ora 20.00 la ora 23.30. Echipa formată din Oase și CRBL a câștigat și m-am bucurat foarte mult pentru ei. La fel și toți cei care au urmărit show-ul. Și n-au fost puțini. Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu două luni, când m-am uitat la primul episod din curiozitate să-i văd pe Adrian Teleșpan, Ana Morodan și Oase că show-ul mă va prinde și voi aștepta să văd săptămână de săptămână ce se mai întâmplă cu echipele mult alergate și mult încercate prin Sri Lanka și India, aș fi râs. Citește în continuare „M-am uitat la Asia Express și mi-a plăcut”

Berlin, o destinație mereu surprinzătoare

Am revenit în Berlin după 10 ani de când am mers prima oară acolo. Nu îmi mai aminteam mare lucru despre acest oraș în afară de punctele turistice de atracție precum Poarta Brandenburg sau Zidul Berlinului și istoria lui zbuciumată. Însă știam că e un oraș tot mai popular printre români pentru că 1. e doar la 2 ore de zbor cu Ryanair de București 2. e super cool și divers 3. unii dintre prietenii mei locuiesc acolo 4. știu și alți prieteni sau cunoștințe care intenționează să plece acolo definitiv. Citește în continuare „Berlin, o destinație mereu surprinzătoare”

O zi în Oradea

Weekend-ul trecut am fost la Zalău să o întâlnesc pe Dorica Dan, creatoarea centrului NoRo, singurul centru pilot de referință din România pentru oamenii cu boli rare și unul dintre puținele de acest fel din Europa. Despre ea urmează să scriu pe site-ul RedBull.ro, iar oportunitatea pentru această călătorie a venit de la organizația Ashoka, cea mai mare organizație din lume care sprijină antreprenoriatul social și care se află și în România de doi ani de zile. De ce a sprijinit Ashoka un asemenea demers? Pentru că Dorica Dan, alături de Paul Radu, care a înființat OCCRP și Rise Project și Florin Stoican, care a înființat Parcul Național Buila-Vânturarița și Parcul Natural Văcărești sunt primii trei Ashoka Fellow din România. Poți citi mai mult despre toate astea pe site-ul Ashoka România. Citește în continuare „O zi în Oradea”

De ce îmi fac în fiecare an un control medical general

Sănătatea e foarte importantă pentru mine. Pentru cine nu e? Cred că am învățat să prioritizez acest aspect al vieții mele când eram copil și mergeam cu bunica mea la doctor, căci și ea era o femeie care avea grijă multă de sănătatea ei. Mi-a rămas întipărit în sistem faptul că vizita la medic, pentru control, e cea mai la îndemână metodă de prevenție alături de o viață trăită echilibrat, cu mâncare puțină și bună și cât de multă mișcare se poate. Nu am uitat niciodată acest fel de-a trăi!

Așa că anul trecut, în luna noiembrie, când am citit despre campania ”Colorăm România în Roz”, lansată exclusiv în mediul online, pe Facebook și Instagram, de Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABC), m-am bucurat foarte mult. Timp de aproape 2 luni, 1000 de femei s-au putut înscrie online în această campanie pentru a beneficia de o ecografie mamară într-una dintre clinicile partenere ale proiectului, care a avut acoperire națională. Citește în continuare „De ce îmi fac în fiecare an un control medical general”

6633 Arctic Ultra 2019 a ajuns la final. Află ce au făcut românii Avram Iancu, Vlad Pop Crișan și Florentina Iofcea

6633 Arctic Ultra, una dintre cele mai grele curse de autosuficiență din lume, din cauza condițiilor meteo extreme, a început în acest an pe data de 7 martie și a avut trei categorii, cursa ”scurtă” de 193km, cursa ”medie” de 193km+ și cursa ”lungă” de 611km. În ultima dintre categorii au fost și cei mai mulți înscriși, 15, dar și cele mai multe abandonuri, 9.

Ediția din acest an a fost marcată de incidentul prin care a trecut francezul Didier da Costa, unul dintre favoriți, care, din cauza frigului, și-a dat foc la sanie, însă Paul Witkins și David Hirschfield au fost în preajmă și au putut să-i fie alături până la sosirea altor ajutoare, apoi au continuat cursa. Citește în continuare „6633 Arctic Ultra 2019 a ajuns la final. Află ce au făcut românii Avram Iancu, Vlad Pop Crișan și Florentina Iofcea”

Cuvintele magice ale celor 7 ani de acasă

Relațiile dintre oameni. Poate unul dintre cele mai fierbinți subiecte azi. De la opinii scrise pe Facebook, la exemple de bune practici în relații și până la cărți și workshop-uri în care relațiile sunt în prim plan, felul în care ne purtăm cu cei din jurul nostru e în centrul atenției.

Pentru unii, exemplul familiei e cel care și-a pus amprenta, în bine sau în rău, asupra felului în care suntem noi cu alți oameni. Pentru alții, o carte sau un curs la momentul potrivit i-a ajutat să-și reevalueze sau poate să-și îmbunătățească calitatea relațiilor. Pentru mine, părinții mei sunt modelul meu când vine vorba de cum ne purtăm cu cei din jurul nostru. Citește în continuare „Cuvintele magice ale celor 7 ani de acasă”

12 ore de muncă ale unui freelancer (cu tot cu pauze active)

Printre cele mai frumoase părți ale vieții de freelancer e faptul că n-ai timpi morți și că poți să valorifici fiecare moment. Dacă la un loc de muncă stabil, fie că ai, fie că n-ai ce face, ești obligat să rămâi acolo pentru că ești în timpul programului, ca freelancer poți să îmbini utilul cu plăcutul, viața profesională cu cea privată. Nu obții vreo harababură, ci, cu disciplină, ești pur și simplu eficient și-n ciuda unui timp utilizat la maxim, dar cu cap, vei avea și mai mult timp disponibil pentru ce-ți place.

Ziua mea de azi e cel mai bun exemplu de zi de freelancer în care le poți face pe toate. A fost o zi în care am fost doar acasă, așa că îți voi povesti ce am făcut în 12 ore, de la 7 dimineața, când m-am trezit, și până la 7 seara, când, e drept, nu m-am dus la culcare, dar pot să zic că ziua mea activă s-a încheiat. Așadar, dacă ți-ai imaginat vreodată o zi de lucru în care să faci și activități casnice fără să te prindă 12 noaptea, îți spun că se poate, fără să-ți irosești energia, rămâi cu zâmbetul pe buze și mai ai parte și de o seară liniștită, să faci ce-ți place. În cazul meu, azi, fiindcă e marți, mă uit la Asia Express, dar asta e o altă poveste, pe care o voi scrie în textul dedicat ”plăcerilor vinovate”.

Kreti 29.jpg

M-am trezit la 6.50 dimineața, înainte să sune ceasul, ca să beau un pahar cu apă, îmi era sete. Nu m-am mai culcat, căci alarma urma să ”cânte” oricum la 7.00. După rutina de dimineață, mi-am făcut cafeaua și m-am așezat la birou la 7.30, unde am citit câteva știri, apoi am început să traduc un text din română în engleză, pentru un proiect la care lucrez și în care am făcut o serie de interviuri care vor fi bilingve, și română, și engleză. Treaba asta mi-a luat cam două ore și jumătate, căci am mai editat, încă o dată, și textul în română. Îmi place să am timpul necesar să revin la textele pe care le lucrez așa că atunci când pot face asta, mă uit peste ele de mai multe ori, să fiu sigură că sună așa cum trebuie, ca ton și mesaj, deopotrivă.

În jurul orei 9.30, am mâncat micul dejun, un iaurt cu musli și o banană și am mai citit alte știri, apoi pe la 9.45 am lucrat la o a doua traducere din română în engleză pentru același proiect, activitate care a durat tot cam două ore și jumătate. Pe la 12.00 am luat o pauză mai mare, de vreo 20 de minute, în care am pus o tură de rufe la mașina de spălat și am măturat și am dat cu mopul pe holul de la etajul unde locuiesc, atât în fața ușii mele, cât și a vecinilor mei.

Kreti 12.jpg

Pe la 12.30 am făcut o nouă adaptare din engleză în română, de data asta pentru site-ul RedBull.ro și, pentru că mi-a picat un interviu pe care trebuia să îl fac online, pe Skype, am profitat de momentul liber ca să calc niște haine care stăteau pe fotoliu de vreo săptămână și pe care, în așteptarea momentului oportun, le tot mutam dintr-o parte în alta.

Așa că după ce am terminat cu călcatul, în jurul orei 1.15, a urmat pauza de masă, în care mi-am făcut 2 ouă ochiuri, cu un avocado și niște brânză. În timpul acesta am ascultat un podcast pe Spotify, de fapt e o meditație ghidată de 21 de zile, pe care o urmez inconsecvent, căci ultimul episod îl ascultasem săptămâna trecută. Tot e bine că n-am uitat de el. După ce am terminat de mâncat, am pus la uscat rufele din mașina de spălat, căci se terminase programul.

Pe la 1.45 m-am reașezat la birou, am dat mai multe mailuri și am făcut câteva plăți, căci am primit banii de la un proiect, așa că a fost un moment bun să mă achit de orice fel de datorii financiare. De fiecare dată când am bani, mă asigur că am plătite, la zi, toate facturile, mă stresează să știu că am întârzieri cu plățile de orice fel și mă liniștește, deci, să știu că-s la punct cu toate.

Kreti 22.jpg

La ora 2.00 am început să editez un alt interviu în limba engleză, căci am primit un feedback pe care-l așteptam pentru el, așa că am putut să fac modificările de rigoare. Editarea a mers ușor așa că într-o oră am terminat-o. Simt nevoia să mă dezmorțesc, deci bag un antrenament de 15 minute pe care-l găsesc pe YouTube și îmi crește iar energia.

Pe la 3.30 citesc niște transcrieri de interviuri pe care le-am făcut săptămâna trecută și pe care trebuie să le folosesc săptămâna asa ca să scriu un articol. Am deadline vineri așa că vreau să mă familiarizez cu informația și să mă reconectez cu subiectul. Sunt transcrieri cu trei personaje diferite, așa că lectura și notițele pe care le iau pe marginea lor durează cam o oră și jumătate. Mă simt bine că am făcut și treaba asta, acum tot ce-mi rămâne de făcut e să scriu articolul.

La ora 5.00 îmi mai fac o cafea scurtă și mă apuc de citit una dintre multle cărți pe care le am pe birou. Luna care a trecut am citit foarte puțin că nu prea am avut chef, însă nu mă îngrijorez, sunt, la fel ca-n cazul serialelor, o cititoare care atunci când se apucă de lectură, rade 2-3 cărți dintr-un foc, după care iau o pauză lungă, după care mă reapuc și tot așa.

Kreti 18.jpg

Citesc vreo 40 de minute, apoi plec la sala de sport care e lângă mine, în 5 minute sunt acolo, iar ora mea începe la 6.00, o oră frumoasă de pilates care mă relaxează și care mă ajută să-mi reechilibrez postura după o zi petrecută mai mult la birou. Termin ora la 7.00 și vin acasă, unde fac un duș, mă pregătesc să-mi fac de mâncare și să mă uit, ca-n fiecare marți, la Asia Express, un show care, deși nu credeam, m-a prins cu totul și la care mă uit cu sufletul la gură de 3 ori pe săptămână, în parte pentru că pe unii dintre oamenii de acolo îi cunosc, în parte pentru că am astfel prilejul să visez cu ochii la deschiși la o aventură similară, dar să mă și pun în locul concurenților pentru care experiența e plină de provocări, mai ales că destinația în care sunt acum, India, nu e deloc floare la ureche, ci, dimpotrivă, te poate face complet cu nervii.

Cum ar arăta o zi de-a ta dacă ai fi freelancer? Sau, dacă ești deja unul, cum e o zi perfectă în care apuci să le faci pe toate?

Imaginile au fost realizate de Andreea Irina Leu cu ocazia evenimentului Walk’n’Shoot.

Spiritul de aventură ne face mai deștepți și mai sexy

Uneori, viața pare o repetiție fără sfârșit. În fiecare zi facem aceleași lucruri și, din când în când, punem pauză să plecăm într-o vacanță de două săptămâni. Apoi, o luăm de la capăt. Mă rog, poate voi, că eu lucrez freelancer și la mine viața de zi cu zi arată puțin diferit, cu o altă rutină poate ceva mai entuziasmantă, însă există și la mine, haha. În orice caz, ați înțeles ideea de bază: în cele din urmă, pe toți ne paște letargia atunci când facem aceleași lucruri, zile la rând.

Cu toate acestea există o veste bună și poate nesperată care are potențialul de a ne scoate pe mulți din anonimat: felul în care ne petrecem timpul liber poate să ne aducă o mulțime de beneficii profesionale și personale atâta timp cât nu ni-l petrecem zi de zi pe canapea, la televizor. Mai multe studii au arătat că oamenii cu spirit de aventură sunt mai încrezători în ei înșiși și sunt mai bine văzuți de cei din jur, mai joviali, mai deștepți, mai sexy. Citește în continuare „Spiritul de aventură ne face mai deștepți și mai sexy”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑