Oameni, Sport, Timp liber

O viață nouă: când dragostea și camaraderia mută munții din loc

O mulțime de oameni mă inspiră. Și, datorită internetului, am ocazia, de ani de zile, să citesc povești care mă pun pe gânduri, mă fac să râd cu gura până la urechi sau, dimpotrivă, mă emoționează până la lacrimi. Cred că poveștile altor oameni ne aduc mai aproape unii de alții și ne oferă acces la experiențe pe care, pe cont propriu, nu le-am avea.

Danny și Lexi sunt un cuplu din SUA care-mi este foarte drag. M-am apropiat de povestea lor în urmă cu aproape un an de zile când, nu mai știu cum, am dat de ei pe Instagram, un loc care mă face să mă simt aproape de mulți oameni pe care-i admir și pe care-i pot urmări la prima mână, dar și de necunoscuți de la care, prin intermediul mediului virtual, simt că am de învățat câte ceva. Continuă lectura

Standard
comunicare, Timp liber

Tu de câte shot-uri de vodcă ai avut nevoie după The Power of Storytelling 2018?

Una dintre cele mai așteptate conferințe din acest an, The Power of Storytelling, s-a întâmplat în acest weekend. A 8-a ediție organizată de aceeași echipă revoluționară de la Decât O Revistă a fost, pentru mine, și cea mai intensă. Însă nu doar pentru mine. Am auzit deseori în cele două zile dorința multora de a bea ceva alcoolic și tare după vreun discurs care ne-a lăsat gură cască și emoționali. Barul cu cocktails de la sfârșitul conferinței ar fi fost binevenit non stop, încă de la 10.00 dimineața, pentru că mulți am fi avut nevoie de un pahar ca să ne relaxăm.

Tocmai de aceea, înainte de a începe să scriu despre speakerii și poveștile care m-au impresionat, m-am gândit ca pe fiecare dintre ele să o notez cu shot-uri de vodcă. Ce înseamnă asta? Cu cât o poveste a fost mai intensă și mai greu de digerat, cu atât va primi mai multe shot-uri de vodcă, maximum fiind cinci. Cred că astfel, pe lângă ceea ce voi scrie despre ce mi-a dat de gândit în aceste două zile, cantitatea de alcool de care aș fi avut nevoie ca să zâmbesc mai repede după aceea vă va face să vă dați, poate, seama mai bine despre ce vorbesc. Așa că, noroc, și să-i dăm drumul! Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

U – July 22 – un film pe care îl trăiești cu sufletul la gură

Aseară am mers să văd, în sfârșit, U – 22 iulie, filmul regizat de norvegianul Erik Poppe, despre masacrul de pe insula Utoya din 22 iulie 2011, când extremistul de dreapta Anders Breivik, atunci în vârstă de 32 de ani, a detonat o mașină-capcană lângă guvernul din Oslo, apoi a omorât 77 de tineri, membri ai Partidului Laburist, care erau în tabără, pe insula aflată la 40 de kilometri de capitala Norvegiei. De ce-a făcut Breivik asta? Pentru că el considera că Partidul Laburist, care era la guvernare la acea vreme, are o politică prea permisivă cu imigranții și că numărul lor în creștere va duce, în cele din urmă, la islamizarea Europei. Pe scurt, a vrut să îi pedepsească.

Filmul, lansat în 2017, la șase ani de la evenimente, urmărește povestea imaginară, dar bazată pe mărturiile reale ale supraviețuitorilor, a lui Kaja, o adolescentă care, în timpul atacului, își pune propria viață în pericol pentru a o găsi pe sora mai mică, Emilie. Situații similare au existat cu adevărat pe 22 iulie 2011, iar pe unele dintre ele le poți citi în cartea ”Unul dintre noi”, scrisă de jurnalista novergiană Åsne Seierstad, și tradusă grozav în limba română de Simina Răchițeanu. Continuă lectura

Standard
comunicare, Timp liber

Ce a scris presa tipărită din România după referendumul pentru familie

După două zile de referendum pentru redefinirea familiei în Constituție, prezență slabă la vot și neîndeplinirea cvorumului care să permită modificarea, am fost curioasă cum prezintă cele mai importante ziare tipărite din România acest eveniment.

La recomandarea vânzătorului de la chioșcul de presă din cartier, am cumpărat șase ziare generaliste cu apariție zilnică, pe care am plătit sub prețul unui pachet de țigări. Mi-a luat o oră și jumătate să citesc articolele din toate ca să pot să trec în revistă felul în care s-a scris despre referendum și despre temele conexe. Iată ce-am găsit: Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Poveste de familie: doi tați, doi copii gemeni, o viață fericită

Lestat Monroe, Perry Zizzi și cei doi copii ai lor, Lucrezia și Orazio formează o familie fericită de opt ani de zile. Sunt o familie în care părinții sunt bărbați, dar pentru ei asta nu contează. Cu toții trăiesc în România. Lestat este om de afaceri, iar Perry este avocat. Copiii lor merg la școală și au parte de activități obișnuite, ca orice alt copil.

Primul meu loc de muncă după terminarea facultății a fost cel de asistentă personală pentru Lestat Monroe, care la acea vreme era manager al evenimentului artistic ”Cow Parade”, în București. Relația de muncă s-a transformat într-una de prietenie și așa a rămas de atunci. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

”Iubește și fii iubit(ă)” sau despre asumare în viața de cuplu (și nu numai)

Unele cărți le citesc cât ai bate din palme. Pe altele, chiar dacă îmi plac, le termin într-o mie de ani. Nu știu prea bine de ce se întâmplă asta, însă lucrurile au tendința să se complice atunci când citesc mai multe cărți deodată. Așa s-a întâmplat și cu cartea ”Iubește și fii iubit(ă)”, scrisă de psihologul și psihoterapeutul de cuplu, Domnica Petrovai, pe care o urmăresc de multă vreme.

Iubește și fii iubit(ă) – Aproape totul despre relația de cuplu” este o carte care mi-a plăcut mult pentru că e scrisă simplu și dintr-o perspectivă personală, în care, adesea, Domnica face trimiteri la propria experiență de cuplu ca să ne ajute să înțelegem mai bine la ce se referă. Își asumă greșeli din relații trecute, iar asta o face să jongleze cu ușurință între tabăra specialiștilor în cuplu și cea a oamenilor care au aceleași probleme în relații, ca noi, restul. Din acest punct de vedere, Domnica devine un om cu care e ușor să rezonezi, nu doar un profesor care dă lecții. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Esther Perel: ”Calitatea bună a relației e cea care ține oamenii împreună”

Încă dinainte de a începe, ziua a treia de la Unfinished Festival 2018 stătea sub semnul lui Esther Perel, terapeut de cuplu cu peste 30 de ani de experiență, autor de bestsellers New York Time, speaker la TED Talks cu peste 20 milioane de vizualizări și lista ar putea continua. Un lucru era sigur: lumea se va înghesui s-o vadă în carne și oase. Și așa a și a fost. Auditoriumul și Sala Tronului de la MNAR (unde prezentarea ei a fost proiectată pe un ecran pentru cei care n-au mai prins loc pe scaun în Auditorium) au fost pline ochi. Ce atmosferă grozavă!

Am plecat mai devreme de acasă ca să iau de la librărie una dintre cărțile ei fiindcă urma să avem și-o sesiune de autografe. De la Piața Română și până la Universitate am luat la rând toate librăriile posibile ca să primesc același răspuns: nu mai avem nici o carte de-a lui Esther Perel. În cele din urmă, cu o oră jumate înainte de prezentarea ei, cei de la Curtea Veche, editura care o publică în România, au venit cu cărțile la MNAR, s-a făcut instant coadă, s-au vândut ca pâinea caldă, așa că stocul a fost, din nou, suplimentat în timp real, în timp ce lumea stătea la coadă să-i fie semnată copia. Nimeni nu a plecat supărat acasă, așa că un mulțumesc se duce spre editura Curtea Veche că s-a mobilizat. Continuă lectura

Standard