La sfârșitul săptămânii trecute am avut o șansă pe care mi-o doream de multă vreme, dar pentru care nu mă mobilizasem niciodată cu adevărat, să o duc la capăt. Însă când Engie Romania mi-a trimis invitația pe mail a fost o zi super fericită și mi-am dat seama, încă o dată, că cele mai nebune dorințe devin realitate prin moduri la care nu ne așteptăm. Ce urma să se întâmple? Am luat cina la 50 de metri deasupra orașului alături de alți bloggeri și de Dinner In The Sky.
Poate te întrebi de ce Engie Romania ar oferi un astfel de moment și de ce, în ultimul an, e un brand pe care l-ai văzut la tot felul de evenimente și festivaluri prin țară. De ce, pe scurt, o companie de electricitate și gaz ar vrea să fie plăcută de public. În primul rând, Engie Romania este în acest an unul dintre sponsorii principali de la Bucharest Street Food Festival, eveniment care a avut loc la Romexpo în București în ultimele patru zile și care se încheie azi.
Noi la cină priviți de jos
În al doilea rând, Engie Romania e unul dintre jucătorii de pe piața liberă de electricitate și gaz pe care consumatorii îl pot alege. De ce? Pentru că de la începutul acestui an, în cadrul acestei piețe libere, românii își pot alege furnizorul de electricitate după bunul plac, iar Engie Romania e unul dintre ei. Alegerea furnizorului de energie e o altă discuție, pe care, poate, o voi relua cu altă ocazie, dar ideea e că, la fel cum ne alegem furnizorul de cablu TV și net, tot așa ne putem alege furnizorul de electricitate și abonamentul care ne folosește și ne convine. E, deci, de înțeles de ce Engie Romania vrea să-ți atragă atenția.
Joi seară la apus am ajuns cu Adrian la Bucharest Street Food Carnival în momentul în care masa Dinner In The Sky era pregătită pentru oaspeți. O masă mare cu aproape 20 de scaune despre care intuiam că ne va lăsa cu picioarele mai mult sau mai puțin în aer. Îmi aduceam aminte de videoclipuri similare cu oameni care au avut parte de experiența asta prin diverse locații din România și mi-ar fi plăcut să am parte de fiecare dintre ele, dar niciodată nu e prea târziu să le încerc și pe restul.
Somelierul Sergiu Nedelea ne povestește despre vinuri
Până să mergem pe platformă și să ne așezăm pe scaune, apoi să fim asigurați cu centurile, am semnat o declarație pe proprie răspundere că ne asumăm experiența, apoi, pe un covor roșu, am fost primiți de gazde și duși la locurile noastre. Fiecăruia dintre noi, atunci când a fost așezat și asigurat pe scaun, ni s-a explicat ce putem să facem și ce nu putem să facem, cât putem să ne rotim dreapta-stânga cu scaunul și cât ne putem … lăsa cu el pe spate, un sentiment plin de adrenalină când ești în aer și scaunul se lasă pe spate, în gol. Am încercat-o și p-asta, da!
Pe platformă, alături de noi, s-a aflat somelierul Sergiu Nedelea și m-am bucurat mult să-l avem alături pentru că sunt mare amatoare de vinuri, iar el e un mare susținător al vinurilor românești. Deși rose și roșu sunt preferatele mele, de data asta un vin alb de la domeniile Tohani a fost preferatul meu datorită gustului dulce și fresh, care mi se potrivește. Am numărat și tacâmurile și mi-am dat seama că ne așteaptă două feluri de mâncare și un desert. Și așa a și fost.
Când se lasă seara peste București…
La intrare am avut carpaccio de biban marinat în yuzu cu conopidă infuzată și chilli, la felul principal a fost antricot de Texas cu legume caramelizate și cartofi prăjiți, iar la desert am avut selecție de cannoli, un desert italian, din zona Siciliei, pentru care mama și-ar da viața. Mi-ar plăcea să vă spun mai multe despre mâncare, dar pentru că nu mă pricep să vorbesc despre ea, vă zic doar că a fost extrem de gustoasă și certifică asta și Adrian care, de obicei, nu mănâncă pește și fructe de mare, dar bibanul l-a curățat din farfurie, asta pentru că peștele era atât de fain condimentat încât mirosul și gustul te îmbiau.
Macaraua a început să urce platforma puțin câte puțin până când oamenii care erau la sol și truck-urile cu mâncare au devenit aproape niște puncte. Așa am ajuns la 50 de metri înălțime, având o priveliște incredibilă în toate direcțiile. Sigur că am uitat cu toții de mâncare și de vin și am început să facem poze fără număr, fiecare cu teama ținută secretă de a nu-și scăpa în gol telefonul. Nimeni n-a pățit-o, din fericire, însă cum zice americanul, the struggle was real.
Vinul și mâncarea merg mână-n mână
Ne-am învârtit și cu scaunele, ne-am lăsat și pe spate cu ele și, cu siguranță, vinul ne-a încurajat pe toți să facem toate astea fără să ne batem prea mult capul cu consecințele. Patru tipuri diferite de vin, o singură masă ca să le încercăm pe toate. Eu am rămas cu gândul și la vinul pentru desert ”Flori de gheață”, un vin foarte dulce, dar, din nou, pe gustul meu, un rose care e făcut pentru HoReCa, așa că nu prea o să îl găsim prin magazine, din păcate. Dar dacă aflu de unde totuși îl putem procura, o să vă anunț, Somelierul Sergiu Nedelea, cu o experiență de peste 20 de ani în breasla asta, care a educat generații întregi de degustători profesioniști de vin, ne va da poate un răspuns, dacă citește acest text. Sergiu, ești pe frecvență?
În a doua parte a cinei am avut parte și de un concert al formației de cover-uri numită Twins pentru că din ea făceau parte … două gemene. Mi-au plăcut toate melodiile pe care le-au cântat, pe care le știe toată lumea și care-s numai bune de dans chiar dacă nu prea puteam dansa acolo sus, se înțelege de ce, însă mie mi-au satisfăcut dorința de karaoke, căci am ținut ritmul cu ele până la final.
O experiență unică
După o oră și patruzeci de minute am revenit cu picioarele pe pământ, cu multe poze în telefon și cu amintiri de neuitat. Ce ar trebui să rețineți dacă v-ar interesa o experiență similară? Că puteți avea parte de ea fără nici o problemă dacă intrați pe site-ul Dinner In The Sky și urmăriți când și unde mai organizează astfel de momente. Sunt câteva reguli pe care trebuie să le urmați printre care să aveți o înălțime de minim 1.50 m(eu am 1.56m, ptiu) sau minim 14 ani. Pe restul le puteți citi pe site-ul lor.
