Cind Norvegia iubeste Romania

by Andreea

In 1994, cind Tom Andreassen l-a cunoscut pe Vali Sterian la Casa Eliad din Bucuresti, melodia celui din urma, Nopti (Vino Doamne), nu era imprimata. Tom l-a invitat pe Vali Sterian in Norvegia si astfel melodia a fost inregistrata. Cine este Tom Andreassen, cum l-a cunoscut pe Vali Sterian si de ce spune ca are inima pe jumatate norvegiana, pe jumatate româneasca, aflati din rindurile urmatoare.

Tom Andreassen a venit pentru citeva zile in România ca sa puna la punct, impreuna cu Dana Cristescu de la Prom’Art, ultimele detalii ale spectacolului “Mozart Rocks”, un eveniment care va avea loc pe 12 aprilie la Sala Palatului din Bucuresti si care reuneste artisti români si artisti norvegieni. Tom a facut drumul Norvegia – România de aproximativ 140 de ori incepind cu 1994 cind a venit prima data aici. Un accident grav de masina a facut ca, peste ani, Tom sa ajunga in tara nostra si sa se indragosteasca iremediabil de ea.

De la Caile Ferate Norvegiene la fotografie

In noiembrie 1981, pe cind avea numai 20 de ani, Tom se afla in masina cu un prieten. La un moment dat, a oprit pe soseaua pe care circula ca sa faca dreapta pe un alt drum. In timp ce incerca sa se asigure ca de pe contrasens nu vine nimic, pentru a putea taia banda in siguranta, o masina care venea cu viteza pe sensul lui de mers, l-a lovit atit de puternic incit, dupa o vreme de la accident, prietenul cu care era i-a relatat ca impactul l-a propulsat pe bancheta din spate. Astfel, a ramas fara muschiul din partea dreapta a gitului, ceea ce ii provoaca inca dureri de cap puternice si, citeodata, greu de indurat. La vremea aceea, Tom lucra la caile ferate, insa dupa accident a trebuit sa renunte la aceasta munca pentru ca durerea il impiedica sa mai depuna atita efort. Dupa o vreme insa, s-a apucat de fotografie pentru ca era singura profesie care nu-l solicita, fizic, mai deloc si pe care o gasea extrem de agreabila. A plecat la New York unde s-a inscris la niste cursuri de specialitate pe care le-a absolvit primul din 10.000 de studenti. Cu toate astea, in 1991, a trebuit sa renunte si la fotografie pentru ca starea de sanatate se inrautatise. In mod firesc, si-a pierdut toti clientii pe care ii avea.

Drumul spre România

In 1993, Tom a citit intr-un ziar un anunt pentru o slujba. O organizatie umanitara dorea niste fotografii prin care sa atraga suport financiar pentru România. Tom a aplicat si a cistigat contractul, insa lucrul la aceasta reclama l-a facut sa fie din ce in ce mai interesat de România. S-a dus la organizatia umanitara respectiva si s-a angajat acolo. Dupa numai trei ani, a devenit liderul intregii asociatii si a capatat responsabilitati pentru opt dintre tarile cu care lucra printre care Kenya, Tanzania si Sudan. In 1994, o televiziune norvegiana il roaga sa faca un documentar despre copiii strazii din România asa ca Tom ajunge, in cele din urma, in tara care, in mod inexplicabil, il atrasese cu un an in urma. Ajuns aici, Tom refuza sa citeasca rapoartele pe care alte organizatii le facusera pe acest subiect si decide ca, daca tot urmeaza sa interactionize cu copiii strazii, cel mai bine e s-o faca in mediul cu care acestia sint obisnuiti. Se decide sa locuiasca o saptamina de zile impreuna cu ei in canalele de la Gara de Nord. “Cel mai mare ajutor l-am primit de la Emil, un baiat care statea de ani buni acolo si care vorbea limba engleza. Tin minte ca, intr-o dimineata, ieseam din canal si eram murdar, aveam haine murdare. Afara, un tip imi tot facea poze. M-am dus la el, am intins mina si, in engleza, i-am zis <salut, eu sunt Tom>. Tipul a ramas perplex ca stiu engleza. In cele din urma, s-a dovedit ca era directorul organizatiei Salvati Copiii din Danemarca”, povesteste Tom. “Cind, in cele din urma, am inregistrat pe camera toata experienta, reporterul televiziunii norvegiene l-a intrebat pe un pusti de 11 ani care este acel lucru pe care ar dori sa-l aiba daca s-ar putea. Doar un singur lucru care sa-l faca fericit. Bineinteles ca noi ne imaginam ca o sa zica masini, bani, dar baiatul a raspuns ca si-ar dori acte de identitate, fiindca fara ele e un nimeni. Nu poate urma o scoala, nu poate face nimic. Pe urma ne-a zis ca daca ar face scoala i-ar placea sa devina gunoier ca sa curete toata zona de la Gara de Nord si mai ales canalele unde este foarte multa mizerie”, isi aminteste Tom.

Adapostul de la Mogosoaia

Dupa aceasta experienta, Tom a decis sa construiasca un adapost pentru copiii de la Gara de Nord si a facut asta la Mogosoaia din fonduri norvegiene. Asezamintul a fost inaugurat si in mod oficial in 1999 chiar de catre regele Norvegiei care se afla intr-o vizita in România. “Prima data cind am venit aici, am stat in gazda la o familie din Mogosoaia. Stiam ca nu aveau posibilitati financiare mari, insa de fiecare data cind veneam, ma primeau atit de bine, ca si cind ar fi economisit tot ce se putea inainte de sosirea mea numai ca sa nu-mi lipseasca nimic. Am fost profund miscat de ospitalitatea si grija lor. In Norvegia nu mai este de mult asa”, spune Tom. Mai tirziu, tot cu fonduri private, Tom a pus la punct scoala din Peris unde a imbunatatit toaletele, a pus parchet si a amenajat o sala de calculatoare. Cursurile acestei scoli au fost urmate si de copiii pe care ii adusese de la Gara de Nord la Mogosoaia.

Il aude pe Vali Sterian in Piata Universitatii

Tot in 1994, trecind prin Piata Universitatii, il aude cintind pe Vali Sterian in cadrul unei manifestatii. Ca un facut, il reintilneste in aceeasi zi la Casa Eliad unde se si imprietenesc. Astfel, Tom afla ca melodia care ii atrasese atentia, “Nopti (Vino Doamne), nu era imprimata nicaieri si, ad hoc, se decide sa-l invite in Norvegia ca sa inregistreze melodia alaturi de interpreti de folk scandinavi (n.red. videoclipul in care melodia este interpretata alaturi de ei poate fi gasita pe YouTube). Dana Cristescu, directoara Prom’Art, organizatia cu care Tom colaboreaza indeaproape in România pe proiecte culturale, ma lamureste cu istoria melodiei “Nopti (Vino Doamne)” si ma ajuta sa inteleg de ce gestul lui Tom de a-l invita pe Vali in Norvegia a fost atit de important. “Majoritatea crede ca melodia a fost scrisa la Revolutie insa nu este deloc asa. Melodia a fost cintata pentru prima data in 1977 la concursul “Primavara Baladelor” de catre Vali si Carmen, un alt interpret. Impreuna au obtinut locul intii cu aceasta melodie. Pe urma, in 1986, Vali a mai avut succes cu cintecul in cadrul unui recital pe care insa il sustinuse cu trupa lui de atunci, Compania de Sunet. Dupa ce Vali a inregistrat piesa in Norvegia, la intoarcere, TVR probabil ca s-a simtit cu musca pe caciula si a facut videoclipul pe melodia lui Vali cu imagini de la Revolutie. Asa probabil a ramas in mentalul colectiv ideea ca piesa a fost special scrisa pentru zilele acelea din 1989”, explica Dana. “Mai tirziu, m-am imprietenit si cu Oliver, baiatul lui Vali Sterian (n.red. tobosar in trupa Voltaj). Este prietenul meu de suflet. Acum are un studiou nou si ultima data cind am fost aici mi l-a aratat. Sint foarte mindru de el”, spune Tom.

Artistii români promovati in Norvegia

Pe linga munca umanitara pe care o depune, Tom este interesant sa promoveze cultura româna in zona scandinava si, in special, in Norvegia. “In ultimii ani, presa norvegiana a scris o gramada de stiri despre infractorii români care au ajuns in zona si, fireste, oamenii au ramas cu senzatia ca despre asta e vorba in România. Ca sa le arat ca nu este deloc asa, am inceput sa aduc artisti români in Norvegia”, spune Tom. De exemplu, Paula Seling, care anul acesta va reprezenta România la Eurovisionul de la Oslo, nu va fi acolo pentru prima data. Ea a mai ajuns prin partile locului cu ceva timp in urma cind Tom a contactat-o. “Paula a cintat la Bergen impreuna cu Filarmonica de acolo, cea mai veche din zona, datind din 1780. Pe urma, a avut propriul turneu in Norvegia”, spune Dana. De asemenea, Tom i-a descoperit in România pe mesterii ceramisti pe care “i-a plimbat cu roata si cuptorul prin Norvegia”, dupa cum spune Dana, dar si sticlari foarte cunoscuti ca Ion Nemtoi care a ajuns acolo cu o expozitie cu vinzare. “A facut toate eforturile sa-i duca acolo si sa arate ca exista si altfel de oameni decit cei care apar la stiri”, explica Dana.

Burse de studiu in afara tarii

Cu citiva ani in urma, Tom a inceput sa ofere burse de studiu copiilor români. “Ideea nici macar nu a pornit de la mine”, povesteste Tom. “Intr-o zi am primit un telefon de la prezentatorul unuia dintre cele mai cunoscute programe de radio de dimineata, “Buna dimineata, Norvegia”. El m-a intrebat daca pot gasi doi studenti la jurnalism pe care el sa-i ajute cu niste burse. Asa am dat de Serban si de Ana Maria si m-am gindit ca nu exista o cale mai buna de-a ajuta niste copii decit punind umarul la educatia lor. De aici, organizatia pe care o am acum, Hand2Hand, se ocupa, printre altele, si cu stringerea de fonduri pentru bursele acestea. Momentan oferim cam 30”, spune Tom care este de parere ca “afectiunea românilor este cea care m-a atras mereu. Este un lucru pe care norvegienii si alti vestici ar trebui sa reinvete sa-l ofere”.

[publicat in revista VIP pe 29 martie 2010]

0 comment

You may also like

0 comment

Doru Oprisan May 8, 2010 - 9:52 am

Foarte interesant omul !

Reply
Andreea May 8, 2010 - 11:13 am

este, este 🙂

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: