Clara despre Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu: “Eu nu cred că Ceaşcă a ordonat să se tragă în tineri”

by Andreea

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tBkVSihlT5Q&feature=fvw]

Românie, Românie, cât de dragă-mi eşti tu mie…

Am fost aseară, de la ora 20, să văd Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu la cinematograful Studio. În sală, mulţi tineri. Unii dintre ei chiar foarte tineri, în jur de 15-16 ani. Locurile din faţă erau ocupate de generaţia post-decembristă, cele din spate de oameni care prinseseră regimul. Mi s-a părut amuzantă distribuţia asta a publicului ca şi când cei care trăiseră în comunism vroiau să stea cât mai departe de imaginile care urmau să ruleze pe ecran.

*

Filmul durează trei ore şi se constituie dintr-o înşiruire, cronologică, de momente, personale şi de serviciu, în care Nicolae Ceauşescu a fost filmat. Autobiografia începe cu momentul morţii lui Gheorghiu-Dej şi se termină, brusc, cu momentul judecatei ad-hoc de care cuplul Ceauşescu a avut parte la Târgovişte, fără să ni se releve sentinţa la moarte a celor doi ori momentul în care au fost împuşcaţi. Nici nu era nevoie. Momentul e foarte cunoscut şi, automat, când vezi imaginile de la procesul celor doi, ştii ce urmează.

*

Surpriza de la sfârşitul filmului a fost prezenţa în sală, pentru discuţii, a lui Andrei Ujică, regizorul filmului şi a lui Cristian Mungiu, care a moderat interacţiunea dintre el şi spectatori. Cristian Mungiu ne-a spus că vine de la un eveniment şi de aia e îmbrăcat elegant. Presupunerea mea este că venea de la Balul de Halloween a lui Leslie Hawke şi mi s-a părut cu atât mai mişto că a făcut asta, că, într-o sâmbătă noapte, a fugit de la un eveniment ca să stea de vorbă, alături de un alt regizor, cu spectatorii unui cinematograf.

*

Andrei Ujică a spus că este, evident, un film la persoana întâi în care el a fost nevoit să se pună în pielea personajului, să se uite cumva peste umărul lui pentru a putea vedea ce vedea el. Întrebat din sală de ce nu a arătat momente grele din viaţa oamenilor, Andrei Ujică a replicat că datoria lui era să arate viaţa aşa cum o vedea Ceauşescu şi atunci, ca un soi de revelaţie, m-am întrebat: “şi dacă Ceauşescu, în mod real, nu avea habar de ceea ce se întâmplă în ţară?”. Este o ipoteză pe care am dezbătut-o, după film, cu Clara care a spus că, pe parcursul filmului, nu a avut senzaţia că Ceauşescu este un tip iraţional, care nu înţelege ce e în jurul lui şi care, drept urmare, se comportă absurd. Aceeaşi senzaţie am avut-o şi eu şi un moment care dovedeşte faptul că nu doar că era conştient de mediul în care este, dar că avea şi prezenţă de spirit este conferinţa de presă de la Praga, cu câteva zile înainte de invadarea Cehoslovaciei. Urmăriţi interacţiunea dintre el şi presa cehă şi-o să înţelegeţi la ce ne referim.

*

– Nicolae Ceauşescu avea un singur viciu: puterea.

*

Tot Clara a observat că atât Nicolae, cât şi Elena aveau conştiinţa momentelor în care se află. Astfel, când are loc întâlnirea cu regina Angliei, amândoi sunt timoraţi.

– Îşi să seama că e un coate-goale, unul venit din cucuieţi…

*

Când este la procesul de la Târgovişte şi este întrebat dacă el a ordonat să se tragă în tinerii din piaţă, spune că el n-a ordonat nimic.

– Eu îl cred, spune Clara.

Dacă vezi autobiografia şi urmăreşti momentul întrebării, la final, s-ar putea să crezi şi tu că nu el a ordonat asta. Pe tot parcursul Autobiografiei, impresia cu care rămâi este că Nicolae Ceauşescu nu avea o măsură a realităţii sociale, nu ştia nici cum trăiesc oamenii din jurul său, nici cum se simt. Aşa cum spunea şi Andrei Ujică, ca şi în cazul altor dictatori, e simplu să pui rezultatele unei ideologii în cârca unui singur om ca şi când ar fi un master of puppets, un supercomputer care, individual, a dirijat tot ce se întâmplă în jur. În realitate, poate că vina le aparţine, mai mult, celor care formau întregul aparat administrativ de atunci care încurajau şi susţineau întreaga poveste.

Eu cred că înţeleg de ce mulţi oameni sunt nostalgici după regim, spune Clara. În afara de câţiva liber cugetători ca Andrei Ujică şi un număr mic de intelectuali adevăraţi care nu puteau suporta cenzura, pentru restul a avea o slujbă şi o casă era suficient.

*

Credeţi că din imaginile pe care le aveaţi la dispoziţie aţi fi putut construi un documentar din care să reiasă că, cel puţin economic, atunci era mai bine decât era azi?

Da, a răspuns Andrei Ujică.

*

La ora 12 întâlnirea cu publicul s-a terminat. Era târziu şi muzica de la clubul de manele de deasupra, unde e şi magazinul Tonka, era din ce în ce mai tare.

A scris şi Clara aici.

0 comment

You may also like

0 comment

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu – un film de Andrei Ujica | La Drept Vorbind October 31, 2010 - 7:12 pm

[…] Autobiografia lui Nicolae Ceausescu nu este o pervertire, asa cum sunt convinsa ca vor sustine multi critici. Acest film ne aduce, in limita posibilitatilor, cel mai aproape de felul ingaduitor in care Ceausescu s-ar fi vazut pe el insusi: un mare om politic international, un pater familae, urmasul lui Mircea sau Stefan, fruntas in lupta pentru autodeterminare si arhitect de mari edificii. Cu aceasta ocazie il vedem pe Ceausescu si prin ochiii poporului roman: iar in aceasta ipostaza, tiranul nostru cel balbait nu cade cu mult mai prejos decat s-ar fi vazut privindu-se in oglinda, sau fiind dezmierdat de privirile dragastoase ale lui Lady MacBeth. […]

Reply
Andreea October 31, 2010 - 8:53 pm

mi-a placut ce ai scris 🙂

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: