Cristina Balan, cea mai buna candidata pentru un post de conducere in NATO

by Andreea

Cristina Balan si Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon

Cristina Balan este director adjunct la Centrul de Informare ONU din Romania. Are aproape12 ani de munca in cadrul ONU, peste 5 de presa si aproape 7 ani de activitate in cadrul unor unitati militare din subordinea MApN. Anul acesta, a fost singura femeie care a ajuns printre finalistii pentru un post de conducere in cadrul aliantei militare NATO.

De ce, dupa 12 ani la ONU, ai aplicat pentru postul de la NATO?

Decizia de a aplica pentru un post la NATO nu a fost legata de o schimbare de directie, ci despre o evolutie fireasca in cariera fiecarei persoane. Este un lucru natural sa-ti doresti sa profesezi la un nivel mai inalt. In cazul de fata, era vorba despre trecerea de la statutul de “national” la “international”.

Cum se numea postul NATO pentru care ai aplicat?

Deputy Head / Corporate Communications Branch / Supreme Allied Command Transformation / NATO. Suna pompos, stiu, dar aceasta era titulatura oficiala.

In ce a constat selectia pina in momentul in care ai ajuns in SUA?

Am avut de completat un document, care poate fi descarcat de pe site-ul institutiei, si care are complexitati diferite in functie de structura NATO la care vrei sa te angajezi. In cazul meu, documentul final a avut cam 8 pagini in care am inclus detalii despre educatie, formarea profesionala, cariera. In plus, a mai existat o matrice din care departamentul lor de resurse umane trebuia sa inteleaga cit de bine ma potrivesc cu descrierea functiei. Limita minima acceptata era de 80%. In cazul meu, suprapunerea dintre cerinte si experienta mea profesionala si educatie a fost de peste 100%.

Cine au fost competitorii tai la examenul final?

Cinci barbati: un italian, un german, un polonez, un britanic si un belgian. Trei dintre ei lucrau déja in cadrul structurilor NATO. Erau considerati, asadar, “candidati interni”.

Cum a fost in Norfolk, SUA acolo unde ai dat examenul?

Stiam inca din momentul depunerii aplicatiei ca voi trece printr-un test si printr-un interviu. Nu m-am gindit o secunda, insa, ca va trebui sa ma duc in Statele Unite, intr-o baza militara. Cind am fost sunata si mi s-a comunicat ca am intrat pe lista scurta, mi s-a spus si ca-mi vor trimite scrisoarea pentru Ambasada SUA, pentru viza, dar si biletul de avion. Ma blocasem pentru ca abia atunci am realizat cit de serioase sint lucrurile. In plus, totul ar fi durat trei zile si jumatate – practic, am plecat luni de dimineata, iar joi la prinz eram inapoi. Am ajuns in Statele Unite ale Americii atit ca jurnalist, cit si ca functionar ONU, vizitind orase diferite precum Washington, Chicago, San Francisco, New York. Am fost in trei baze militare: Quantico, San Francisco si acum in Norfolk. De fiecare data am ramas incintata. Acum, insa, ceea ce am vazut in Norfolk m-a speriat, pur si simplu. O imagine dezolanta, un oras aproape parasit, cu magazine (a se citi complex comercial de dimeniuni uriase) parasite, strazi nepopulate, un mall aproape gol. Este imaginea unui oras iesit din criza economica, stors de vlaga, in care salariul mediu este de 1600 USD, in conditiile in care 800-900 de dolari pe luna se duc doar pe chirie si care o data la cinci ani este lovit de uragan.

In ce ar fi constat jobul de la NATO?

Pe scurt, trebuia sa ma ocup de comunicarea strategica, interna si externa, a Comandamentului Suprem al Fortelor Aliate, sa coordonez activitatea de comunicare a structurilor din subordine, sa calatoresc 40 de zile, lucratoare, pe an, sa supervizez si sa evaluez activitatea personalului din subordine, sa tin locul sefului de divizie cind acesta era plecat.

Daca ai avut timp sa observi stilul de lucru al NATO si cu experienta ta de la ONU, care sint asemanarile si deosebirile dintre cele doua locuri?

Asemanarile sint multe si tin de modul in care sint organizate si functioneaza toate organismele internationale. Ma refer la regulile generale, mai ales cele din sfera resurselor umane. Deosebirile constau in rapiditatea de reactie, in acuratete, in transparenta, in modul in care sint cheltuiti banii (de exemplu, daca aplicam pentru un astfel de post in interiorul ONU, in mod cert as fi dat interviul via Skype, iar testul scris ar fi fost online). In plus, NATO este totusi o structura militara, deci interactiunea cu cadrele militare este la tot pasul. In ONU, astfel de colaborari apar doar in misiunile de mentinere a pacii sau in situatii speciale.

Ai fost singura femeie dintre concurentii finali. De ce ai fost un candidat redutabil?

Asa este, am fost singura femeie dintre finalisti in conditiile in care au aplicat “peste o mie si citeva sute de candidati”, dupa cum a precizat seful comisiei de selectie, colonelul Gluntz. Probabil totul pleaca de la acea matrice de care am amintit mai devreme. Daca ar fi sa repet ce am spus in cadrul interviului, motivele pentru care m-am considerat un candidat redutabil sint experienta profesionala, educatia si formarea profesionala continua.

(articol aparut in revista VIP pe 16 august 2010)

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: