Cum am descoperit relația reală cu sportul

by Andreea Vasile

Relația mea cu sportul a fost mereu un fel de dans – când prea intens, când prea rar, mereu cu suișuri și coborâșuri. De peste douăzeci de ani mă străduiesc să găsesc echilibrul perfect între dorința de a fi fit și limita sacrificiilor pe care sunt dispusă să le fac. La început am crezut că, pentru a fi cu adevărat în formă, trebuie să arăt ca un sportiv profesionist, ca un instructor de fitness din reviste. Dar, în timp, am înțeles că sportul nu înseamnă doar cum arătăm, ci mai ales cum ne simțim.

Când mi-am început călătoria în lumea sportului, mă simțeam presată să ating un ideal fizic greu de atins fără sacrificii enorme. M-am lăsat intimidată de aceste așteptări și am pierdut ani buni pe o bandă de alergat mentală, oscilând între perioade de dedicație extremă și abandon. Din dorința de a arăta într-un anumit fel, am uitat să mă bucur de plăcerea de a face sport, de senzația de eliberare, de forță, de energie. Am luptat mai mult cu mine decât cu sportul, încercând să mă aliniez la un standard care nu era al meu.

Deși iubesc mișcarea, mi-a luat timp să înțeleg că nu trebuie să arăt ca un instructor pentru a fi bună la sport. Sportul e pentru toți, nu doar pentru cei cu geneticul de partea lor sau pentru cei care sunt dispuși să facă sacrificii drastice de timp și energie. Cu timpul, am realizat că sportul înseamnă mai mult decât un fizic de invidiat și că, pentru a-mi atinge propriul potențial, e nevoie de răbdare, consecvență și o abordare echilibrată. Am acceptat că genetica își are limitele ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunț la a fi fit, puternică și energică.

Această realizare m-a ajutat să văd că nu trebuie să mă concentrez doar pe aspectul fizic. Am început să tratez sportul cu respect și am înțeles că îmi oferă mult mai multe lucruri decât un corp „perfect” – mă face să mă simt puternică, echilibrată, îmi dă energie și un mental mai rezistent. Sportul m-a învățat să îmi depășesc limitele, pas cu pas, fără să mă forțez peste măsură.

În cele din urmă, această abordare echilibrată m-a inspirat să devin instructor de fitness, dorindu-mi să transmit mai departe ceea ce am învățat: că sportul este pentru toți, nu doar pentru cei „născuți pentru asta.” Vreau ca fiecare persoană care începe să facă sport cu mine să înțeleagă că nu trebuie să arate într-un anumit fel pentru a fi sănătoasă, puternică și mulțumită de sine.

Ca instructor, îmi doresc să creez un spațiu în care să te simți în siguranță și încurajat să îți descoperi propriul potențial, fără presiunea unui ideal imposibil. Cred cu tărie că oricine poate să fie bun la sport dacă are răbdare, perseverență și un ghid care să îi ofere sprijin, încredere și distracție pe parcurs. Dacă ești în căutarea unui antrenor care să înțeleagă și să respecte ritmul tău, care să te încurajeze fără să te judece, și care să facă sportul o experiență plăcută, cred că ne vom înțelege de minune!

Sportul nu trebuie să fie un maraton spre perfecțiune, ci un drum plăcut și constructiv către cea mai bună versiune a ta. Eu am făcut acest drum, am căutat și am găsit echilibrul, iar acum vreau să îl împărtășesc cu cei care își doresc să învețe să își iubească și să își respecte corpul prin mișcare.

Hai să începem împreună!

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: