Dans contemporan

by Andreea

 

EUROJUDAICA - FESTIVAL SIBIU

Ma tot intreaba lumea ce e dansul contemporan. Nu stiu, dar doare. Am inceput cursurile acum doua saptamani dupa ce am castigat o bursa la Fundatia Calea Victoriei. Am scris un eseu in care am explicat de ce vreau sa merg la dans contemporan si mi-au scris inapoi ca am fost aleasa sa ma duc.

Andreea Novac, profesoara noastra, e o tipa misto si dezghetata. Nici n-ar avea cum altfel, devreme ce la prima intalnire ne-a pus sa ne pipaim unii pe altii. “Pe unde vreti”, asa a zis. Ne-am atins noi ce ne-am atins dar am evitat totusi “zonele cu probleme”, desi eu am pus mana pe fundul partenerei mele spre amuzamentul personal si spre crisparea ei pe care am simtit-o din plin cand si-a incordat fesa. Oricum, asta e o nimica toata ca aseara, dupa ce am terminat cursul, Anamaria mi-a zis ca la Teatru, in primul an, la prima clasa a lui Albulescu, asta ii punea pe toti sa se dezbrace la piele. Deci noi am scapat ieftin si cand zic ieftin, e pe bune, fiindca dansul contemporan e, in primul rand, imprevizibil.

La fiecare ora facem incalzire si elemente tehnice. Incalzirea dureaza cam o ora si, in principiu, ne-ntindem tendoanele. Dor si se lasa greu, dar pe ele trebuie sa le flexibilizam. Pe urma lucram izolari, adica ne lucram muschii separat, nu-i nimic legat de faptul ca i-am lasa sa se piarda pe undeva. Unele exercitii imi sunt familiare de la pilates, pe altele doar le injur de atata durere. Andreea zice mereu ca “acum urmeaza sa facem ceva mai greu, dar nu asa de greu”. Orice ar zice, n-o mai crede nimeni, e greu oricum ai da-o.

Aseara, dupa ora de incalzire si dupa ce, pe perechi, ne-am urmarit prin sala de dans, unul facand, celalalt imitand ce face primul, Andreea s-a hotarat ca-i timpul sa ne ridicam prin aer unii pe altii. In clasa suntem 13 oameni si Andreea vrea, deocamdata, sa ne dezinhibe pe toti, sa ne pipaim, sa fim in regula cu propria greutate, sa punem mana pe carne, d-astea. Asa ca, la inceput, 12 oameni s-au pus in cerc, in timp ce unul cadea pur si simplu, urmand sa fie prins, re-centrat si apoi, in cadere, prins de altcineva. Era un soi de lantul increderii, doar ca asta era cerc. Si, deodata, din cerc, persoana in cauza era ridicata sus, sus, sus si rasucita dreapta-stanga, tot in aer, dupa care era pusa jos.

Si eu am fost titirez plin de incredere si m-am lasat pe mana celorlalti, apoi am fost ridicata sus-sus, cam ca aici. Ce-am descoperit cu surprindere este ca am foarte multa incredere. Adica o data nu m-am gandit ca voi cadea sau ca ma vor scapa ceea ce mi-a dat de gandit. Ori sunt prea naiva, ori imbratisez viata si oamenii mai mult decat credeam. Asadar, cam asta fac. Abia astept sa vad ce imi mai rezerva saptamana viitoare. E clar ca se-ncurca treaba.

0 comment

You may also like

0 comment

iulia November 11, 2009 - 10:31 pm

Andreea, ai idee cum sta treaba cu inscrierile pentru cursul asta? Mi-ar placea f mult, dar am crezut mereu ca e out of my league sau ceva de genul. Sunt inscrieri periodice, poate merge oricine, cat costa? Mai precis, unde sa ma duc sa intreb toate lucrurile astea? Multam anticipat.

Reply
Andreea November 12, 2009 - 5:09 am

Buna, inscrierile s-au terminat devreme ce fac de doua saptamani deja, insa s-ar putea sa mai poti veni. Verifica aici: http://www.fundatiacaleavictoriei.ro//?page_id=808. La contact vei gasi probabil si numere de telefon sa suni.

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: