Mihai Baractaru trece linia de sosire în competiția de triatlon, Ironman Kona, cel mai important concurs de anduranță din această disciplină din lume.
Ieri m-am întâlnit cu Mihai Baractaru, primul român care a participat la cursa de anduranță Ironman Kona din Hawaii, cel mai important triatlon din lume. În Hawaii a luat naștere această disciplină sportivă datorită unui pariu pus între niște prieteni. Despre ce este vorba, am scris aici. Ultima dată când m-am întâlnit cu Mihai a fost în vară, înainte să plece la Ironman-ul de la Klagenfurt din Germania, competiție unde s-a clasat în primii trei la grupa lui de vârstă și care i-a adus și calificarea la Campionatul Mondial de la Kona. Am scris despre asta aici.
Așa că să-l revăd ieri a fost o bucurie și o onoare pentru mine. Despre cursă, despre marketingul american, despre sportul de performanță ca profesie recunoscută de lege prin alte țări voi scrie, în curând, pe site-ul Red Bull. Până atunci, textul ăsta este despre Mihai, despre motivele pentru care îmi place de el și de ce cred că, în anii care vor veni, va fi unul dintre marii câștigători de la Kona. E doar o chestiune de timp!
Mihai a început de jos.
Practică sportul ăsta de când era în liceu și, de atunci, a mers la multe competiții și-a mâncat multă pâine, cum spune vorba, ca să ajungă unde a ajuns anul ăsta, la Kona. A muncit ani de zile cu dedicație și … îndoială de sine.
Îndoiala de sine.
Mihai nu e genul de sportiv vedetă, nu vrea să arate ce tare e el, ce puternic e, câtă rezistență are. Nu vrea să demonstreze nimănui nimic. Omul are un vis, totul e în capul și-n inima lui și pentru credința asta pe care o poartă în suflet face tot ce face. Mihai se îndoiește de el ca să încerce mai mult și mai bine data viitoare. Dau din casă și din discuția noastră off the record de ieri în care-mi spunea că grija lui atunci când scria pe Facebook despre ce face la Kona era să îi asigure pe oameni că el chiar se pregătește acolo, că n-a plecat în Hawaii cu două săptămâni mai devreme ca să se bucure de palmieri și apa oceanului.
Vrea să-i inspire pe oameni să facă din sport un stil de viață.
Fit, fit, fit, s-arăți bine, să moară fetele și băieții când se uită după tine! Cam așa aș putea rezuma mantra care încă domină piața de sport din România, una din care Occidentul a ieșit de ceva vreme, anume că sportul are rațiuni estetice, face fundul mic și abdomenul plat. Mihai e însă preocupat de felul în care pasiunea lui pentru sport poate să-i inspire pe alții în cele mai mici acțiuni care presupun mișcare, de pildă, să fugă după autobuz dacă vor să-l prindă fără senzația că arată caraghios când aleargă. Căci, da, cam astea sunt grijile reale ale oamenilor când vine vorba de sport, că arată nasol când depun efort. Mihai crede în politica pașilor mărunți, fă pasul ăla de început și, de-acolo, e doar o chestiune de practică și îmbunătățire.
Mihai nu vrea competiție între sportivi.
Și mai ales nu vrea competiția asta între oamenii din țara lui. El nu se întrece cu nimeni. Acum, că a fost la Kona, se poate spune că-n disciplina asta e cel mai bun din țară, e singurul care a putut să meargă așa departe și-a dat totul pentru asta. El crede că rațiunea de-a fi a unui sportiv, amator sau profesionist, e să-și vadă de-ale lui în raport cu el însuși, să nu facă din competititvitate un discurs al aroganței, infatuării, înfumurării.
Va câștiga Mihai Campionatul Mondial de la Kona?
Eu zic că da. A terminat cursa în 10 ore și aproape 10 minute, una pentru care se antrenează de aproape 10 ani de zile, de când face sportul ăsta. Ironman Kona e Sfântul Graal al sportivilor din triatlon (citește autobiografiile campionilor de acolo publicate în română la Preda Publishing, sunt absolut grozave).
Jan Frodeno, câștigătorul mondial din acest an și sportiv de performanță, a câștigat concursul în 8 ore și vreun sfert, așa că posibilitatea ca Mihai să-și îmbunătățească timpul cu două ore este cu adevărat posibil. Anul ăsta, el a obținut locul 48 din 112 la categoria de vârstă 25-29 de ani, locul 390 din 1705 concurenți la masculin și locul 416 din 2308 la general.
