De ce să călătorești singur?

Vă zic din capul locului: sunt ultima persoană din lume care-ar fi scris despre cât de mișto e să te plimbi de unul singur. Într-un fel, tocmai acest gând m-a și împins să fac asta atunci când am plecat la TIFF, să văd cum o să fie să fiu 4 zile singură. Panica mea cea mare legată de a merge singură pe te miri unde e … plictiseala. Vrei să schimbi o vorbă, n-ai cu cine. Vrei să-ți dai coate cu un cunoscut, n-ai cu cine. Eu, pe cont propriu, sunt în regulă, îmi fac de lucru, mă simt antrenată de propriile gânduri, idei, glume. Dar cât să faci asta?

Propunerea Staropramen, berea care a cerut mai mult de la gust, a venit la fix. Știi cum e când, în minte, îți repeți o întrebare: cum ar fi, cum ai face, cum ai simți? Ei, bine, la toate astea mă gândeam eu în acele zile în care mi s-a dat pe tavă șansa asta. Ultima dată când am mai mers singură cuc undeva a fost prin anul întâi de facultate, la Viena, cu trenul, la o conferință a jurnaliștilor la Națiunile Unite, eveniment pe care l-am ratat că a întârziat trenul, așa că am ajuns direct la wrap-up, pupături și îmbrățișari, și-apoi la masă. Am mai rămas să mă plimb pe urmă vreo 3 zile prin oraș și tot ce voiam era să plec mai repede acasă. Nu era de mine să umblu brambura fără să am cui să-i zic o glumă, o observație, orice!

Loc de pierdut vremea la Pura Vida în Cluj, hostelul la care am stat.

Înainte să plec la Cluj, închiriasem un apartament acolo. Apoi mi-am zis: ce să faci, Vasile, în apartament singură? Am decis s-o fac p-aia care-mi surâdea mai puțin: să mă duc la hostel, în dormitor cu multe paturi, fie ce-o fi, cât de rău poate să fie? Așa am ajuns la Pura Vida în buricul târgului pe bulevardul Eroilor chiar lângă cinema Victoria. În 4 zile, am avut 3 colege care au venit și-au plecat și una permanentă care era acolo când am ajuns și-a plecat după mine, pe deja cunoscuta Ciara din Irlanda, despre care v-am tot povestit.

Experiența asta a fost mai mult decât m-am așteptat și cu mult mai bună decât mi-am imaginat. Am avut zile pline, ba chiar foarte pline, am văzut multe filme, am vorbit cu mulți oameni, m-am plimbat o grămadă, am băut acolo, dar și acolo, am avut parte și de momente spontane – vezi gala de închidere a TIFF la care am apărut pe covorul roșu în tricou și adidași sau ploaia din a doua zi care m-a făcut ciuciulete de-a trebuit să intru în primul magazin și să-mi iau haine noi și uscate din cap până-n picioare și să plec așa, lucru pe care nu l-am mai făcut niciodată până atunci.

Intrare în librărie de lângă Casa TIFF.

O să repet experiența asta de solo traveler? Da, cu siguranță, m-a încurajat Clujul să mai fac asta. În plus, conform ultimelor studii ale agențiilor de turism de la noi, tot mai mulți oameni fac asta chiar și-atunci când au familii. Tu vrei acolo, soțul acolo, foarte bine, fiecare să-și facă vacanța, să se simtă bine, până la urmă, pentru oamenii care stau împreună, acel timp pe cont propriu nu e un moft, e o necesitate, un prilej de limpezire a gândurilor, a inimii.

De ce a meritat să vin la Cluj singură și, deci, de ce merită, în general, să fii din când în când pe cont propriu în vacanțe?

Îți fac programul cum vrei. Cu siguranță acesta e cel mai important avantaj. Ești doar cu tine, nu trebuie să împaci și capra, și varza, faci ce vrei, când vrei, cum ai chef. Sigur, lucrurile astea se pot face și-n 2 sau mai mulți, dacă omul de lângă tine e ca mine, atunci va pricepe că nu e nevoie să stați lipiți unul de altul și că, deci, poți face chestii și separat, în funcție de dorințe. Chiar și-așa însă, la Cluj, m-am trezit când am vrut, am mâncat unde am vrut, am văzut ce filme am vrut, m-am plimbat pe unde am vrut, am făcut ce-am vrut. De exemplu, acolo, ca și acasă, atunci când am timp liber, nu suport să stau prea mult în casă după ce m-am trezit, trebuie să ies imediat în oraș, să fac ceva, să îmi ocup timpul.

În așteptare la trecerea de pietoni lângă Piața Unirii.

Cunoști oameni. Când ești cu cineva sau cu mai mulți, șansele de interacțiune cu alți oameni scade pentru că pur și simplu ai mereu pe cineva lângă tine cu care vorbești. La Cluj, deși am petrecut și timp cu prieteni, am fost în cea mai mare parte singură și-atunci a trebuit să vorbesc mereu cu cei pe care nu-i știam: colege de cameră, oameni în holurile sălilor de cinema, vânzători prin te miri ce magazine. O experiență frumoasă că și eu știu să trag de limbă și lumea-mi spune aproape orice ca și când m-ar cunoaște dintotdeauna.

Povești. Ca o culegătoare de istorii personale ce sunt, am aflat părți din viețile oamenilor pe care i-am cunoscut, despre unele am scris pe Facebook, pe altele le am în continuare în cap și-n agenda pe care o car cu mine oriunde mă duc și-n care notez mereu câte ceva. Poveștile te ajută să vezi cum trăiesc alții, cum văd ei lumea, ce așteptări au, ce-și doresc, e pur și simplu un schimb de idei să vorbești cu cineva, de reflecție, de revedere a propriilor credințe că, na, e-n sistemul nostru, adesea, să ne îndrăgostim de ce credem că știm și pare adevărat și să ne plimbăm țanțoși cu atitudinea asta prin lume.

Vedere din Cluj cu furtună apropiindu-se.

Nu știu unde voi pleca singură data viitoare. Într-un fel caut deja o călătorie de aventură în care să mă relaxez, dar să-nvăț și-un sport nou, de exemplu, surf. E ceva la care mă gândesc de o vreme și simt că aș vrea să fac asta anul ăsta, prin august sau septembrie. Până atunci, vă recomand să vedeți Clujul, 3 zile ca să faceți asta sunt suficiente, deși un oraș antrenant în timpul evenimentelor culturale (sunt cel puțin 3 mari anual: TIFF, Electric Castle, Untold), când rămâne gol, pentru mine, e prea … moale și lipsit de ritmul alert cu care sunt obișnuită din București.

Anul acesta a fost prima mea dată la TIFF, deci mă bucur că am făcut-o și p-asta cu ajutorul Staropramen, care mi-a oferit experiența. Pentru povești culturale de tot felul intrați pe Oameni și Gusturi, cea mai nouă platformă susținută de brandul de bere care va fi partener special și la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu care începe mâine, 10 iunie și se încheie duminică, 19 iunie, adică peste o săptămână.