Despre Panama cu Andrei Gheorghe

by Andreea

Andrei Gheorghe a fost ratacit in Panama timp de 40 de zile. Adica atit cit au durat, vara aceasta, filmarile pentru emisiunea pe care telespectatorii o pot urmari la Kanal D. Si a fost ratacit pe bune, nu doar de ochii celor ramasi la mii de kilometri departare. „Unde sa plec de acolo? Daca eram in Europa, ma suiam in avion si ma caram. Dar asa, unde sa te duci? Era imposibil sa pleci. Si fiindca acolo nu te gindeai la plecat, te concentrai pe stat si pe supravietuit. O experienta de genul acesta te face sa apelezi la resurse interioare pe care nu stiai ca le ai pentru ca acasa n-ai avut niciodata nevoie de ele”, explica Andrei. Daca el, in calitate de prezentator, si-a dorit, nu de putine ori, sa-si ia cimpii si sa vina acasa, imaginati-va ca povestile concurentilor trebuie sa fie cu adevarat demne de istorisirile unor eroi.

Bocas del Toro este arhipelagul din Marea Caraibelor in care a avut loc concursul „Rataciti in Panama”. „Un fel de Delta”, explica Andrei, „de 1000 de ori mai mare”. S-a ales Panama pentru ca emisiunea se filma acolo de sapte ani de zile, deci echipa stia perfect zona care are regim de rezervatie naturala asa ca tot ce s-a construit s-a si darimat, inclusiv casa de pe Plaja Vedetelor. „E un loc care-ti taie respiratia. Nu e deloc turistic. Nu vezi rusi beti, nu sint englezii aia arsi de soare, cu tatuaje, care urla in piscina. Din cind in cind apar citiva amariti cu vreo placa de surf, dar in rest e liniste. De fapt, aproape liniste. Exista totusi barcile cu motor pe care nu mai vreau sa le vad si de care nu mai vreau sa aud pentru multa vreme de acum inainte”, povesteste Andrei.

„Conditiile au fost groaznice. Eu n-as fi rezistat”

Andrei Gheorghe are imaginea celui care se bate cu pumnii in piept indiferent de situatie. O perspectiva eronata daca ajungi sa-l cunosti indeaproape pentru ca iti va spuna ca, daca ar fi fost concurent, n-ar fi rezistat prea mult in concursul de la Kanal D. „Cred ca as fi fost cu avocatii din prima zi acolo, urlind”, ride Gheorghe. In ceea ce-i priveste pe concurenti, starile de spirit se schimba de la o zi la alta: „Pe de-o parte stii ca e ceva ultimativ, final, genul de experienta care te va schimba complet. Dupa primele doua nopti sub cerul liber, te cam lasa romantismul si incepi sa te enervezi. E foarte greu sa dormi afara, sa-ti gasesti singur mincarea. In cel mai rau caz, te duci la un non-stop. Numai ca nu-i niciunul in jur si nici vreun vecin binevoitor care sa te ajute. Cred ca multi au avut realmente senzatia ca vor muri. Ice, unul dintre concurenti a si spus ca ii este frica de moarte si asta e si motivul pentru care a abandonat destul de repede”, isi aminteste prezentatorul. „Tot timpul le era rau. Era ingrozitor de cald si pierdeam, cred, in medie vreo 12 litri de apa din corp pe zi. De exemplu, Jasmine n-a baut intr-o zi apa si n-a mai recuperat litrii aia pierduti. A doua zi, tot stratul de grasime de pe fata a disparut si, brusc, a imbatrinit zece ani. Iti dai seama, groaza cea mai mare a unei femei, sa nu aiba pielea bine hidratata. Nu puteai sa te odihnesti, nu puteai sa te oxigenezi. Mie imi lua de la opt dimineata pina la doua dupa-amiaza sa ma trezesc. Mintea merge mai incet, cuvintele nu se leaga, n-ai coerenta in gindire, e rau, nu poti sa traiesti”, povesteste Andrei.

„Surpriza cea mai mare a fost Ramona Gabor”

Atributele pe care concurentii trebuiau sa le aiba daca vroiau sa ajunga cit mai departe in concurs erau mintea foarte clara si un trup cu minima conditie fizica. Pe urma mai era motorul secundar: furia si hotarirea. „Fiecare ceda la un moment dat, intr-un anume fel si tot de atitea ori treceau peste starea aia. Si eu am cedat de multe ori si-mi spuneam ca m-am saturat, ca nu mai pot, ca e o combinatie istovitoare ce se-ntimpla acolo”, spune Andrei pentru care surpriza cea mai mare din rindul vedetelor a venit de la Ramona Gabor. „Prejudecatile la adresa ei erau cele mai clare. Insa transportati intr-un astfel de mediu, oamenii isi depasesc conditia minora si devin mai impozanti pentru ca rezista, merg inainte, asa ca, vazind-o pe Ramona ca nu plinge, nu se vaicareste, te apuca o mirare incintata”, explica Andrei. „Jasmine, dansatoarea din buric, a alergat si-a dat din ea tot ce-a avut mai bun cind conditiile au cerut-o. Eforturile sint cu mult mai intense decit ceea ce vedem noi la televizor. Daca pe ecran se arata 10-15 minute dintr-o proba, in realitate ele durau si cite o ora. Numai sa-i vezi pe oamenii aia intr-o caldura infernala si era de-ajuns. Ti se scula parul pe tine sa-i auzi horcaind in microfoane”.

„Toate semitiile pamintului sint acolo”

Andrei povesteste ca in Panama intilnesti foarte multe grupari de oameni. „Localnicii erau foarte misto si foarte diversi. Vorbim de America Latina si Centrala, insa ea e compusa din diverse natii cu identitati care se manifesta, fiecare, altfel. Ii ai pe Los Indios care merg in pielea goala prin padure cu sabiile la briu si privind in gol, in vreme ce sotia trage dupa ea opt copii, iar fiica de 12 ani cara in spate o gaina de 11 kilograme. Apoi sint rastafarienii care pot fi si argentinieni, dar si albi si unde diferenta o face parul. Pe urma ii ai pe asiatici, care-s cino. Deci este o imprastiere de popoare”. „M-am dus la un moment dat sa-mi inchiriez un ATV. M-a intimpinat un negru slab, slab de tot. S-a uitat la mine si mi-a intins o carte de vizita facuta dintr-o hirtie pe care era poza cu un ATV si numele lui. Apoi m-a pus sa intorc cartea de vizita. Pe partea cealalta erau doua citate din Biblie. Il intreb care-i faza si ma intreaba daca stiu ce semnificatie au citatele. Ii zic ca habar n-am si-mi spune sa ma duc sa aflu si cind stiu sa ma intorc sa-mi dea ATV-ul. M-am dus inapoi la hotel si nu m-am mai intors”, ride Andrei. Si pe platoul de filmare oamenii se dovedeau a fi neobisnuiti din cauza conversatiilor pe care le aveau. „Eram intr-o zi pe platou si aud o conversatie intre doi legata de faptul ca tatal unui prieten de-a unuia dintre ei fusese impuscat in Bogota, in plina de strada. Vorbeau ca si cind era o conversatie cotidiana, de tipul <te-ai uitat aseara la televizor?>. Doi oameni care discutau despre ceva ce-n Romania ar fi insemnat <ce frate, esti nebun?>”, isi aminteste Gheorghe care, peste toate, a adormit gol in casa unui localnic. „Pe Limbo Beach era o casa in care nu traia nimeni. M-am dus sa ma culc si m-am intins, gol, pe niste lemne. Dormeam linistit cind, deodata, trece un nene peste mine. Eram la el in casa, dormeam la el in casa. Cind m-am culcat, m-am uitat la locul ala si mi-am zis ca nu sta nimeni aici. Tipul nu mi-a spus nimic, m-a salutat si aia a fost. Peste citeva zile, i-au aparut si copiii si femeia si nu m-am mai dus, iti dai seama”, se amuza prezentatorul.

Aventuri cu pisici de mare

Bilo, unul dintre concurentii de la „Rataciti in Panama”, a fost nevoit sa renunte inca de la inceput dupa ce si-a rupt tendonul lui Ahile. „A patit ce-am patit si eu, numai ca mai grav”, incepe povestea Andrei. „Curentii in apa sint foarte ciudati. Valul, cind se retrage, sapa deodata o groapa si, cind pui piciorul, se formeaza brusc un hau in care piciorul intra si se da peste cap. Am patit si eu asta si m-am tirit afara din ocean sa nu ma vada cineva. Pe urma a patit-o grav Bilo, probabil cel mai bine pregatit concurent dintre toti. Tipul fusese in Legiunea Straina, era plin de incredere si taman lui i s-a intimplat”, spune Andrei pentru care seria de aventuri nu s-a oprit aici. „Mie-mi place sa inot sub apa, la 10 centimetri de nisip, ca elicopterul, vezi toata vegetatia, e cool. La un moment dat m-am trezit cu nasul intr-o pisica de mare. Am si calcat intr-una si-atunci senzatia e si mai ciudata pentru ca iti pleaca de sub picioare si pisicile erau imense, te speriai”. In ultima saptamina de filmari, a facut dizenterie. „Bine ca a fost ultima. Insa e logic ca s-a intimplat. Afara e foarte cald, apa pe care o beam era foarte rece, am avut bafta ca am reusit sa nu patesc nimic pina aproape de sfirsit. Cind m-a pocnit a fost de parca cineva mi-ar fi spus <o sa mori ca un castravete>. Fiind cald, bei in nestire, si se-ntimpla lucruri cu stomacul tau care, intre timp, nici n-a mincat foarte bine”. Despre bucataria locala nu-s multe de spus. Dupa cum a rezumat Andrei: „pui, orez, orez, orez, pui, fasole, orez, orez, orez, fasole, pui”. „Sint de-un teribil primitivism gastronomic, nicaieri n-am intilnit un gust atit de absent. Astia n-au conceptul de-a gati. Mincau repede, burta le era plina, ei erau fericiti”.

Zero planuri de viitor

Dupa o asemenea experienta a urmat, fireste, recuperarea. Acum, Andrei sta acasa. E fericit ca, in sfirsit, nu-l mai dor talpile. „Nu fac nimic, n-am niciun plan. De fapt, am inceput sa pun pe picioare un site despre analiza discursului media. Analiza va fi facuta de oameni despre care am o parere buna ca Tudor Octavian, Ada Rosetti sau Mircea Toma. Oameni care scriu, care rationeaza. Site-ul este pentru cei care vor sa aiba mintea clara, sa inteleaga ce-i in spatele emisiunilor de televiziune”, a incheiat Andrei Gheorghe.

[varianta ne-editata; originalul, publicat in revista VIP pe 7 decembrie 2009]

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: