Dictatura gastronomică va da uitării dictatura comunistă

by Andreea Vasile

Ziarist, memorialist şi om politic,  Constantin Bacalbaşa a avut-o soţie pe Ecaterina, bucătăreasă la Casa Regală a României

Dragul meu Răzvan,

Nu este un altul mai potrivit căruia să-i dedic acest post. Vei înţelege imediat de ce!

*

Totul a început în dimineaţa zilei de 7 mai 2012. Chiar azi! Ajunsesem la filmarea pentru emisiunea “Sănătatea în bucate” şi-n bucătăria lui Marius aştepta invitatul din această săptămână, Mădălin Simion, pasionat de vinuri şi cuţite. Împreună, cei doi urmau să gătească un meniu premiat cu stele Michelin: tartar de ton cu somon, supă cu sparanghel şi tiramisu cu rubarbă şi căpşuni. Ce are special un astfel de meniu care obţine stele Michelin? Asta o să-ţi povestesc cu altă ocazie.

*

Că acest post este pentru tine şi nu pentru oricine mi-am dat seama când Mădălin a spus că şi rubarba, şi sparanghelul s-au găsit, odată, la tot pasul în România. Ba, mai mult, se gătea intens cu fiecare dintre cele două. Dacă rubarba este de găsit, în continuare, prin zona Braşovului, deşi mulţi o tratează drept o plantă minune şi din cauză că nu ştiu unde să dea de ea, sparanghelul, acum intens importat din Germania (cel mai mare exportator din lume) creştea, pe vremuri, şi la noi. Când se întâmpla asta?

Supa de sparanghel cu ou şi smântână gătită de Mădălin Simion

*

Înainte de venirea comuniştilor, România avea o bucătărie a ei. Una care depăşea mămăliguţa, tocăniţa şi ciorbiţa. România avea o bucătărie reală, complexă, cu ingrediente felurite şi condimente alese şi l-am crezut pe Mădălin când povestea despre toate astea pentru că a menţionat şi cartea care stă mărturie pentru toate astea, “Dictatura gastronomică” a lui Constantin Bacalbaşa. Această carte adună toate reţetele pe care soţia lui, Ecaterina, le-a gătit pentru membrii Casei Regale a României. Porumbei, bibilici, raci, midii, melci sunt doar câteva dintre ingredientele folosite pentru mâncăruri ce par desprinse din poveşti.

*

Cartea astea de bucate apărea, pentru a doua oară, la editura “Universul”, în 1935 cu 1501 feluri de mâncăruri în locul celor 1001 bucate care fuseseră scrise în prima apariţie. Dacă ziaristul n-ar fi murit ăn 1935, poate literatura gastronomică românească n-ar fi fost dată uitării şi locul ei n-ar fi fost luat de celebra carte a Sandei Marin care a ieşit, ca primă apariţie, în anul imediat următor, 1936 aruncând într-un con de umbră, dacă nu definitiv în uitare, pe Constantin Bacalbaşa şi memoriile culinare ale soţiei sale, bucătăreasa preferată a Reginei Maria a României.

*

Scria Constantin Bacalbaşa în prefaţa primei ediţii:

O Carte de bucătărie nu este numai un indicator al sosurilor şi un catheism al lăcomiei, o, nu, ea este ceva mai mult şi este ceva mai bun: este o … evanghelie fiziologică!

Citându-l pe Brillat-Savarin, Bacalbaşa mai scrie:

Animalele se îndoapă, omul mănâncă. Dar numai omul de spirit ştie să mănânce.

*

Ştiu preocuparea ta pentru mâncare, Răzvan! Şi ştiu, din cele vorbite şi din cele scrise de tine, că eşti, aproape mereu, dezamăgit de o bucătărie românească prea lipsită de imaginaţie. Iată însă că, în umbra ultimilor 50 de ani culinari, înrobiţi de un regim care a adus cu sine lipsa de acces la ingrediente felurite şi de calitate, trăieşte o bucătărie românească ce, odată, vorbea răspicat!

“Dictatura gastronomică” va face ca vocea ei să fie, din nou, auzită.

Tiramisu cu rubarbă şi căpşuni făcut de Mădălin Simion

0 comment

You may also like

0 comment

wineandknives May 7, 2012 - 6:45 pm

he he, multumesc pentru cuvintele frumoase!
a fost o placere sa te cunosc, sper sa ne revedem si cu alta ocazie 😀

Reply
Andreea May 7, 2012 - 6:47 pm

likewise! 🙂 mi-au placut povestile, dupa cum se vede. i-am si “saltat” cartea lui Marius s-o mai rasfoiesc 🙂

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: