Din teren

by Andreea Vasile

Când pui o întrebare în faţa microfonului, poveştile s-ar putea să meargă mai departe decât îţi imaginai

Am ieşit ieri să aflu părerea oamenilor în legătură cu un eveniment despre care pregătesc un material pe care îl veţi vedea curând şi care, administrativ vorbind, a fost anevoios pentru că unele personaje sunt rare, deci şi procesul de căutare al lor a fost îmbârligat, dar satisfăcător când am avut primele rezultate.

*

O văd pe o bancă. Are în jur de 60 de ani. Vorbeşte cu o femeie mai tânără. Mă prezint, le spun ce doresc şi doamna în vârstă spune că are emoţii, că nu poate, dar insist, camera merge, pun întrebarea, întind microfonul, iar încurajările doamnei mai tinere o conving să vorbească.

Şi-n timp ce răspunde, când pare că asta a fost tot, continuă:

-Sunt un pic supărată. Fiica mea a murit la câteva luni după naştere, iar acum s-a dus şi fiul meu …

Ne spune că a fost ofiţer al stării civile la primăria sectorului 1.

-Alexandru Toma îl chema.

-Ne-a cununat pe mine şi pe soţie, îi răspunde operatorul.

Doamna ne povesteşte despre el, ochii i se umezesc, până să devenim personaje în poveste şi să-i preluăm din emoţie, mulţumim pentru amabilitate şi o tăiem. Nu facem doi paşi că o vedem alergând după noi.

-Uitaţi! Şi dintr-o carte scoate o poză. E poza cu mormântul în care e fiica ei, iar în dreapta şi stânga este ea şi fiul abia decedat. Cu trei zile înainte să moară a fost poza făcută. Mi-a zis că o să moară.

Ne uităm la poză şi nu zicem nimic.

-El era Alexandru meu.

*

Alexandru Toma, ofiţer al stării civile la primăria sectorului 1, era bănuit de mânării. Poliţia pornise o cercetare a mai multor angajaţi din primărie şi unii fuseseră interogaţi la secţie. În ziua în care poliţia a venit din nou, singurii care nu fuseseră luaţi erau el şi colegul său. Când a auzit că-s acolo, Alexandru s-a ridicat de pe scaun, dar a căzut brusc. Făcuse infarct din cauza spaimei.

Aşa a murit.

 

1 comment

You may also like

1 comment

ora pe glob February 26, 2014 - 6:33 am

Din teren | Atâtea lucruri de învăţat, atât de puţin timp chiar ca
merita inclus in cele mai tari saituri din
Romania.

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: