Dulce la Parlament

by Andreea

cake

Cand ma gandesc la Parlament, mi se face o pofta de dulce de nu va vad. Daca Parlamentul este bun la ceva, atunci protocolul din institutie e acela. Sigur, asta nu e meritul parlamentarilor, ci al doamnelor bucatarese care trudesc pentru burtile alesilor.

Dupa ce Lucian Croitoru a inceput sa vorbeasca, la nici zece minute, parlamentarii au iesit, pe rand, din sala. Ca pe majoritatea nu-i interesa ce-avea propusul de spus pentru ca ei vor fi stiut deja ce voteaza [remember, e-se-meees], inteleg, dar m-a ros curiozitatea sa stiu unde se duc pe capete. Ca doar nu fac deodata pipi! “La bufet”, mi s-a zis. “Vreau si eu”. Si m-am dus.

Va aduceti aminte ca daca romanii ii urasc pe parlamentari pentru ceva, apoi nu-i pentru ca nu fac legi si ordonante, ci pentru ca au salarii mari si mancarea la cantina ieftina. Si uite-asa am ajuns si eu in the promised land numit, generic, bufet. La bufet, doamna Turcan se intretinea la o cafea cu Silviu Prigoana. De fapt, toata lumea se-ntretinea cu toata lumea ca locul era ticsit de oameni. Mai devreme, in plen, pe cand ma holbam de la balcon, o tanara in fusta neagra si camasa alba ducea precauta o tava cu cafele. Le aducea la prezidiu unde Roberta si Mircea si alti doi secunzi vegheau asupra salii. Si-ntru’ eficienta vegherii, aveau nevoie de cofeina.

De la bufet nu mi-am luat nimic. M-am simtit stanjenita. Nu stiu cum sa va explic. Mi-a fost rusine de lipsa lor de rusine, aceea de-a sta la cafele si la taclale cand trebuiau sa fie in sala. Chiar daca stiau ce voteaza, chiar daca ce zicea Croitoru nu schimba cu nimic situatia, sa stea infipti in scaun si sa asculte ce-are de zis un om intr-o zi in care tara, cica, ar fi trebuit sa aiba un nou guvern. Cand am iesit de la bufet, ce vad? O alta doamna frumos imbracata impingea un carut cu tavi cu prajituri. Si ce prajituri! S-a oprit la baza scarilor, a luat prima tava si-a urcat cu ea treptele catre bufet, facandu-si loc printre politicienii care priveau lung dupa bunatatile frumos colorate. Doamna era mandra si-avea si de ce. Simtea ca lumea pofteste.

Daca eram in locul ei, duceam tavile la prezidiul de la care vorbeste Croitoru. Ar fi fost ca la gradi, “sunteti cuminti, primiti bombo”. Sau o fraza de genul: “de ziua dumnealui, presedintele a vrut sa va ofere o gustare dulce”. Sa vezi ce-ar mai fi stat cu totii. Pavlov style!

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: