Unfinished, festivalul de idei de la București, care a avut loc între 26 și 29 septembrie, a pus punct celei de-a treia ediții. Cu o participare pe care am perceput-o mai numeroasă decât anul trecut, Unfinished se remarcă prin câteva trăsături care-l fac unic în peisajul evenimentelor de acest gen din România:
- participarea e gratuită, tot ce trebuie să faci e să completezi un formular de înscriere și să speri că vei fi selectat.
- invitații, numiți ”thinkers” în acest context, sunt de renume internațional așa că ai șansa ca-n cele patru zile de festival să stai umăr la umăr lângă persoane ca psihoterapeuta Esther Perel, artistul Daniel Horowitz, regizoarea Adina Pintilie sau jurnalista de la The New York Times, Farah Nayeri; sunt doar câțiva dintre cei care au călcat pragul acestui loc.
- evenimentul este un combo de prezentări, dialoguri și workshop-uri și fiecare participant își poate crea propria experiență, alegând ceea ce îl interesează sau îl atrage; cu toate că în imaginație ai vrea să mergi la tot ce se poate, în realitate e dificil să fii prezent și atent la aproximativ 10 ore de happening-uri pe zi, toate având loc în cadrul festivalului.
- pentru că nu este supraprodus, evenimentul e unul relaxat, în care ca participant cel mai bine e să go with the flow și să te adaptezi schimbărilor din mers care au loc în program sau informațiilor care apar ad hoc sau o singură dată, deși, poate, s-ar putea să fie importante; de pildă, Esther Perel, care a fost unul dintre main speakerii de anul trecut, a apărut în programul de anul ăsta spontan, într-o postare a organizatorilor pe pagina de Facebook a evenimentului și abia în ziua prezenței ei la eveniment, și în calendarul oficial online.
Am participat și eu pentru al doilea an la festival după ce m-am înscris în primele zile de la lansarea formularului, dornică să fiu din nou în mijlocul unui eveniment la care anul trecut m-au simțit incredibil de norocoasă și privilegiată să fiu. Am scris atunci mai multe texte pe blog, după cum urmează:
Citește despre Jason Silva la Unfinished Festival 2018.
Citește despre Tehching Hsieh la Unfinished Festival 2018.
Citește despre Ayesha Wazir la Unfinished Festival 2018.
Citește despre Nicolas Jaar la Unfinished Festival 2018.
Citește despre Esther Perel la Unfinished Festival 2018.
Urmărește mai jos prezentarea lui Esther Perel de la Unfinished Festival 2018
Anul acesta, Esther Perel a revenit la București în cadrul Unfinished pe nepusă masă pentru participanți, într-o sesiune alături de psihoterapeutul Jack Saul, care e și soțul ei și care era de la început în programul conferinței, în ziua de joi, a doua din eveniment, de la ora 14:00.
În timp ce Esther Perel se ocupă de relațiile de cuplu și vorbește la nivel mondial despre legăturile dintre oameni și despre reconcilierea dintre aspectele diferite care coexistă în fiecare dintre noi, Jack Saul e specializat în traumă și lucrează cu oameni a căror suferință e cauzată de pierderea cuiva drag, de depresie, de sindrom post traumatic sau de stresul cauzat de serviciu ori de viață, în general. În plus, Saul e și director al International Trauma Studies Program. Deși Perel e originară din Belgia, amândoi trăiesc la New York, el fiind american.
După o scurtă introducere făcută de Patricia Cohen, jurnalistă la The New York Times, Esther Perel a preluat rolul moderatorului în dialogul cu soțul ei, Jack Saul, care, tot la Unfinished, a avut și o instalație intitulată Moral Injuries of War, care a reprezentat și subiectul principal al discuției, spre dezamăgirea unora care se așteptau ca munca lui Perel să fie în centrul atenției, deci observațiile ei despre cuplu, cu care anul trecut a încântat pe toată lumea și cu care a devenit cunoscută în toată lumea. Și-a luat ”revanșa” din punctul acesta de vedere sâmbătă seara, în a treia zi de eveniment, când a revenit pe scenă, de data asta singură, într-o sesiune AMA, Ask Me Anything, care a durat 30 de minute.
Cum a prins viață instalația ”Moral Injuries of War”? După ediția de anul trecut, Cristian Movilă, unul dintre organizatorii lui Unfinished, s-a dus la New York, unde s-a întâlnit cu Perel și Saul, care face terapie și cu veteranii de război și corespondenții care au transmis din zonele aflate în conflict și care au suferit (sau suferă) de sindrom post-traumatic. El culege poveștile acestea de 18 ani, așa că, fiindcă Movilă e fotograf înainte de-a fi organizator de evenimente și fiindcă a fost și el în Afghanistan, Saul l-a intervievat și pe el. Dintr-una în alta, lucrurile s-au legat și, la inițiativa lui Movilă, poveștile culese de Saul au prins viață sub forma unei instalații audio, care mi-a plăcut și m-a emoționat și despre care voi scrie într-un text separat.
Perel și Saul au discutat, deci, despre rolul artei în terapie și așa am aflat că transpunerea poveștilor din sesiunile terapeutice în proiecte artistice a pornit de la un moment important pentru amândoi și pentru întreaga lume, atacurile de la 11 septembrie 2001 din New York, când celebrele turnuri gemene au fost lovite de două avioane și mii de oameni au murit sau au fost răniți.
Când au avut loc atacurile, copiii lor, în vârstă de 5 și 8 ani atunci, se aflau la școală, în apropiere de turnuri. Perel a spus că atât ei, cât și ceilalți copii, au văzut cum oamenii se aruncau din clădirile aflate în flăcări. Așa că, instinctul profesional și grija părintească i-a făcut să reacționeze imediat și să se întrebe nu doar cum își pot ajuta copiii, dar cum pot ajuta întreaga comunitate din care fac parte să facă față acestui moment.
Așa le-a venit ideea de a aplica la fonduri cu care să creeze un spectacol pentru comunitate în care să fie spuse poveștile mai multor oameni care au trăit acea zi la intensitate maximă și astfel oamenii să aibă un simț al apartenenței, să știe că nu sunt singuri și să poată vorbi unii cu alții despre asta.
Perel și Saul au intervievat în acele zile oameni de toate felurile și au cules poveștile lor despre 9/11 și despre ce au simțit atunci. Apoi le-au pregătit pentru a putea fi oferite actorilor, care le-au dat mai departe comunității, în spectacol. Jack a spus că a fost primul spectacol din New York care a avut loc după acea zi, care a afectat o colectivitate întreagă și, deci, era necesar ca revenirea să fie tot colectivă.
Urmărește mai jos dialogul dintre Esther Perel și Jack Saul de la Unfinished 2019:
Spre finalul discuției care a durat o oră și pe care o puteți urmări integal în videoclipul de mai sus, Perel l-a întrebat pe Saul când putem spune că o persoană a depășit o traumă, ”When do you think people of trauma are healed and back into a life?” ”Când sunt dispuși să se joace și să riște din nou în viețile lor,” a răspuns acesta.
De asemenea, Perel a anunțat că al treilea sezon din podcastul ei ”Where Should We Begin” va fi on air din 5 octombrie și deja a început lucrul la sezonul al patrulea. Podcastul lui Perel înseamnă o discuție nepregătită, needitată, cu cupluri care se înscriu de bunăvoie pentru a avea o unică ședință de consiliere cu terapeuta, care apoi devine un episod din podcast, în care numele și alte detalii care i-ar putea da de gol pe protagoniști sunt schimbate.
Urmărește mai jos a doua prezență a lui Esther Perel la Unfinished
După cum vă dați seama, mi-a făcut o mare plăcere s-o revăd și s-o ascult pe Esther Perel, care mi se pare o femeie de nota 10, o gânditoare modernă și un observator valoros al naturii umane, unul dintre oamenii care, alături de soțul ei, Jack Saul, pot să explice cine suntem și cum gândim atunci când noi pentru noi suntem un mister.
Imaginile folosite în acest text au fost preluate de pe pagina de Facebook a festivalului.
