Eurovision

by Andreea

M-am uitat si eu la Eurovision pentru ca sambata seara m-a prins acasa. Pana la ora asta, ati aflat ca Paula Seling si Ovi pleaca sa ne reprezinte in mai la Oslo. E o melodie pe care am mizat imediat ce am ascultat-o. Chiar daca a fost a treia in concurs, deci alte treisprezece ii urmau, avea potential de Eurovision. Melodia mi se pare in regula, insa interpretarea mi s-a parut disperata. Disperarea a fost un element prezent in aproape toate interpretarile de sambata seara. De la triluri nenecesare la costumatii care adesea nu erau in acord cu melodia, senzatia de efort din partea concurentilor m-a urmarit pe parcursul intregului spectacol.

Horia Brenciu si Valentina Pelinel au prezentat selectia nationala. Daca Horia Brenciu a mai avut sare si piper, cu toate ca glumele de tipul “cel mai tare din parcare” ma cam fac sa cred ca tipul e destul de infumurat si-n viata de zi cu zi, Valentina Pelinel n-a avut niciun fel de prezenta. A recitat ce-a avut de recitat si cam atat. Frumoasa in prima rochie lila, ca o scandura care statea sa se rupa in cea de-a doua rochie neagra. Ambele, creatii Maria Lucia Hohan. Din camera verde, spirituala, insa cu  glume de gradinita, a vorbit Gianina Corondan. Apreciez totusi spiritul ei vesel, dinamic si pozitiv. Rochia ei, creatie Wilhelmina Artz, a fost interesanta si s-a potrivit cu personalitatea ei colorata.

Imi place mult Laura Vargalui, insa am fost uimita ca ea i-a imbracat pe Sonny Flame si pe Lora. Cand am vazut sambata costumatiile lor chiar am avut senzatia de “pus pe mine ce-am gasit in dulap”. Rochia Lorei, cel putin, arata rau de tot. Materialul si culorile pareau niste carpe de sters praful.

Mult aclamata melodie a Andei Adam, Surrender, mi s-a parut slaba. De fapt, a fost lipsita de energie prestatia, iar vocea ei live suna rau. Nici melodia Luminitei Anghel nu mi-a placut, tema copiilor abuzati fiind creepy pentru un astfel de festival de muzica. Publicul se pare ca a placut-o fiindca melodia s-a aflat, cred, pe locul doi in topul preferintelor lor. Scena de final cu fluturii eliberati pe scena mi s-a parut de mare efect telenovelistic. Bine ca n-au fost porumbei!

Mi-au placut melodia si prezenta lui Razvan Krivach, Tina G. si Alexa [mai putin rochia ei]. Cea mai penala melodie, de departe, ramane cea a Luciei Dumitrescu, “See you in Heaven, Michael“, in care interpreta ne povesteste cat de mult il iubea ea pe Michael despre care spera ca o va astepta in Rai,  sa cante si sa danseze impreuna.

Nasoala mi s-a mai parut numirea excesiva a sponsorilor evenimentului. Adica prezentarea “The Olsen Brothers au fost adusi de CrisTim” suna ca pixul. All in all, a fost un spectacol modest [ca sa nu spun slab]. De aceea, daca ati observat, nici n-am mentionat cuvantul ‘show’ cu referire la ce s-a intamplat acolo pentru ca totul a aratat mai degraba a spectacol de varietati [numerele de circ au fost, de altfel, frumoase]. Ca eveniment insa se simte ca echipa de organizare n-a fost nici tanara, nici creativa [am pretentia ca oameni din generatia mea, de exemplu, sunt mai la curent cu spectacolele de afara si ca la nivel creativ si dinamic s-ar sesiza un spirit mai fresh daca ar fi cazul].

Altfel, succes Paula si Ovi!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Sg3kpvhjJ_U]

0 comment

You may also like

0 comment

diaan March 9, 2010 - 3:14 pm

doamne fereste!

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: