Neversea a fost primul meu festival de muzică la care am participat anul ăsta. Sora mai mică a lui Untold, festivalul Neversea a avut loc între 7-9 iulie, între plajele Modern și 3 Papuci din Constanța, lângă portul Tomis. Au fost 3 zile pline cu muzică datorită celor 7 scene existente și o grămadă de lucruri de făcut și-n afara programului. A fost un festival cu bune și câteva rele, dar, în ansamblu, o experiență reușită, de care m-am bucurat.
Am ajuns la Constanța pe 7 iulie și după ce m-am cazat la hotelul Oxford, un loc decent, de trei stele, recondiționat în 2011, am și plecat spre festival pentru că nu mai aveam răbdare și voiam să văd despre ce este vorba. De la hotel până la festival era o distanță de vreo 5 km pe care i-am făcut de cele mai multe ori dus-întors cu autobuzul. Pe toată durata festivalului au circulat non stop autobuze speciale și asta a ajutat enorm, am apreciat transportul public și faptul că s-a mișcat foarte bine. Un bilet a costat 5 lei, a avut valabilitate 24 de ore și puteai să ți-l iei și prin SMS.
După o problemă minoră cu biletul meu de intrare în festival, pe care sistemul nu-l găsea, am reușit în cele din urmă să intru. Mi s-a părut că au existat câteva probleme de organizare în prima zi pentru că mai mulți prieteni au avut de trecut hopuri diverse cu biletele, însă oamenii însărcinați cu asta au fost super deschiși și gata să ajute. Eu am avut noroc de voluntari binevoitori, cu ajutorul cărora am rezolvat toate situațiile care au apărut în acele zile.
Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în festival a fost să mă acomodez cu locul. Sugestia asta a fost făcută și pe ecranele de la scena mare, între concerte, când ni se reamintea să ne familiarizăm cu zona, să știm unde sunt ieșirile de urgență, corturile medicale și toaletele și să avem cunoștință de procedurile minime pe care să le urmăm în cazul în care apare o situație neprevăzută, care necesită evacuarea. Atât interesul personal pentru aceste aspecte, cât și reamintirea constantă a lor de către organizatori m-a făcut să mă simt permanent în siguranță.
Mi-a fost însă greu să îmi dau seama din prima unde sunt scenele mici, care aparțineau sponsorilor, pentru că locul era destul de aglomerat cu tot felul de spații ale brandurilor care au sponsorizat festivalul. Cu toate că înțeleg și susțin participarea lor financiară pentru că fără banii lor aceste festivaluri nu ar exista, îngrămădeala de corturi și branding mi s-a părut obositoare, m-am simțit ca-ntr-un mall în care, oriunde te-ai întoarce, te lovești de reclame. Din punctul ăsta de vedere, Untold beneficiază de un spațiu mult mai larg și mai aerisit.
Cu toate astea, Neversea câștigă totuși puncte datorită locației imbatabile, pe plajă, la mare. Deși nu sunt o pasionată de soare sau mare, era imposibil să nu te simți bine în atmosfera de vacanță în care, în timpul zilei puteai să stai la plajă și să faci baie, în timp ce un DJ de la scena Daydreaming te ținea în vervă cu ritmurile sale, iar seara, când începea programul la toate scenele, aveai o mulțime de opțiuni de muzică.
Preferatele mele au fost live band-urile pentru că sună super să asculți tobele, chitara, clapele și o voce, toate în direct. DJii nu sunt neapărat pe gustul meu pentru că muzica lor mi se pare repetitivă și de multe ori beat-urile lor, pentru mine, sunt super obositoare. Dar au fost și exemple care contrazic ce tocmai am zis, de exemplu Sam Feldt, care mi-a plăcut enorm pentru că a avut un mix de melodii pe care puteai să dansezi, fără clasicul „bumți, bumți”. E, în final, o chestiune de gust.
I-am ascultat, deci, cu mare plăcere pe Ella Eyre, Rita Ora (impecabilă prestație), Dua Lipa, Macanache, Sam Feldt, Dub FX (genial, ca de obicei), Years and Years (prima parte a concertului a avut sonorizare nefericită, așa că s-a auzit cam nașpa, la fel și la Golan, care au avut un act ratat din cauza asta și care au plecat de pe scenă după 20 de minute, vizibil nemulțumiți de cele întâmplate), Lost Frequencies. Le-am dat o șansă celor de la Kriss Kross Amsterdam și KlangkaRussell DJs, însă n-am putut să-i ascult mai mult de 15 minute. I-am ratat din cauza somnului pe Wilkinson și Netsky, dar poate că va fi o data viitoare.
Am stat în festival între 10 și 12 ore în fiecare zi, în 3 zile de festival am mers cu totul vreo 60 de kilometri, m-am întâlnit prima dată cu Dragoș Asaftei cu care vobisem de multe ori online și care a fost ca un titirez p-acolo în fiecare zi, un tip super muncitor, care a făcut și printre cele mai grozave fotografii de la festival.
Sistemul în care puteai încărca bani pe brățara cu cip cu care plăteai apoi a fost util și ușor de folosit și de data asta. L-am folosit prima dată anul trecut la Electric Castle. La final, în ziua a 3-a, înainte să ies din festival, banii rămași pe brățară mi-au fost returnați cash, așa că totul a mers șnur la capitolul finanțe și achiziții. Prețurile la mâncare și la băutură mi s-au părut decente. Dacă la băutură lucrurile mergeau repede, la mâncare era haos după ora 21.00 din cauza cozilor, așa că aveam mereu grijă să mănânc cina în jurul orei 19.00, când încă nu se aduna așa multă lume.
Oferta la mâncare a fost destul de variată, dar tot ar ajuta mai multe opțiuni vegetariene și vegane. Am mâncat cel mai mult de la Camionetta, care avea pizza vegetariană și Burger Van, unde burgerul cu haloumi și legume coapte e genial. Din punctul ăsta de vedere, la Untold lucrurile au stat mai bine pentru că erau mai multe locuri cu mâncare bazată pe legume și verdețuri.
All in all, Neversea mi s-a părut un festival reușit, unde m-am distrat. Cred că atât el, cât și Untold, sunt în acest moment cele mai bine organizate festivaluri din țară, alături de Electric Castle, unde aștept în continuare o ediție fără ploaie, asta ar crește enorm calitatea experienței, mai ales că am stat la cort (da, udă fleașcă, asta a însemnat). Electric Castle începe iar peste 2 zile, nu voi fi acolo de data asta, dar șansele să plouă din nou sunt, ghiciți, mari, din păcate.
În plus, festivalurile ca Neversea, Untold și Electric Castle au transformat România într-o locație super pentru distracție, au ajuns aici nume importante din muzica internațională și tot mai mulți străini vin la noi în țară special pentru genul ăsta de distracție așa cum și noi călătorim la festivaluri mari din străinătate. Și ăsta e mereu un lucru extraordinar.
