Guerrilla de dimineaţă … cu Dobro, Craio şi Ciuclaru

by Andreea Vasile

M-am trezit la 6.15 în dimineaţa asta şi până la 7.45, când am plecat din casă, m-am uitat la ceas cum se mişcă limbile. Tic-tac, tic-tac, timpul trece greu când aştepţi, cu nerăbdare, să ţi se-ntâmple ceva frumos.

*

La 7.50 eram în Dorobanţi la patiseria Ana şi aşteptam să deschidă, oficial, la ora 8.00, să iau croissante, să nu mă duc cu mâna goală în vizită. Proaspăt scoase din cuptor, miroseau a ciocolată şi a foietaj crocant. Apoi, m-am suit în taxi şi am spus: To Eliberadioooo!

Intrarea în clădire se face prin spatele Casei Presei, o zonă obscură, plină cu câini vagabonzi, dar domesticiţi de voia-bună a oamenilor care, la ora aceea, încărcau ziare şi reviste spre a le distribui în oraş. La parterul corpului A3, lângă plăcuţa cu Radio Guerrilla, se află încă cea cu Tabu, pe când revista îşi avea sediul acolo. Am urcat cu liftul până la 4, apoi, pe scări, până la 5.

Birourile sunt goale şi singurele zgomote sunt râsetele băieţilor – Dobro, Craio şi Ciuclaru. Eu sunt în camera de protocol, acolo mi-a spus domnul de la intrare să aştept, şi până sunt chemată în studio, râd de râsul lor care se aude tare.

Domnul de la intrare îmi face semn să mă duc. În uşa studioului, Dobro îmi zice să intru, îi salut pe toţi trei, întind croissantele care rămân neatinse până la final – băieţii nu mănâncă şi nu beau în emisie, nici măcar cafea – şi mă aşez pe un scaun lângă Dobro. În stânga mea e Craio, iar vizavi, de partea cealaltă a mesei, este Bogdan Ciuclaru.

*

Studioul este ca o sufragerie, spaţioasă şi aerisită. În mijloc este o masă mare. Dobro, maestru de ceremonii, se ocupă de butoane şi de muzică şi, în faţa lui, e cea mai multă tehnologie – 4 monitoare – pe unul îl foloseşte ca să citească mesajele venite pe mail şi ca să posteze pe Facebook, unul este pentru muzică şi jingle-uri, iar pe celelalte 2 sunt lucruri care n-am înţeles ce reprezintă. Deasupra este microfonul. Al lui, şi al celorlalţi doi, pleacă dintr-un buchet comun de microfoane care este la mijlocul mesei. Craio şi Ciuclaru au şi ei câte un calculator. Pe tot parcursul emisiunii, ziarele pe care le au pe masă circulă de la unul la altul. Din ele îşi aleg subiectele pentru reversă, dar şi informaţii pe care le citesc pe tot parcursul emisiunii.

*

Când sunt melodii sau reclame, lucrează pentru rubrica următoare. Poate că, ascultând la radio, senzaţia este că sunt într-un spirit de glumă continuu, însă acelea sunt momente de concentrare în care îşi comunică unul altuia ce vor face în continuare. Dobro şi Craio se înţeleg din priviri, ca orice nişte prieteni vechi. Ciuclaru are grijă să găsească mereu ştiri şi informaţii pe care să le dea celorlalţi să le prezinte. El mi s-a părut şi cel mai dinamic pentru că, şi atunci când nu vorbeşte, scrie pe foi A4 comentariile pe care le are şi le arată băieţilor care, invariabil, râd.

*

Dobro primeşte multe mailuri. Are un ecran plin cu mesaje scrise cu roşu şi din ele selectează puţinele pe care reuşeşte să le citească. Dacă ar trebui să le citească pe toate, ar face numai asta timp de 3 ore.

*

La 10.00, când s-a terminat emisiunea, Dobro a concluzionat: “Ne-am distrat şi azi. Poate ar trebui să chemăm fete mai des în studio, să ne motiveze să dăm ce-avem mai bun.

*

Nu-i nevoie. Sunt buni şi când nu sunt buni şi motivul pentru care îi ascultăm, prietenii mei şi cu mine, e spiritul viu şi energia bună cu care vrei să-ţi începi, mereu, ziua.

0 comment

You may also like

0 comment

Felipov April 20, 2011 - 11:41 am

Like.

Reply
Dan April 23, 2011 - 7:26 am

Asijderea!

Reply
“nomansland” | my multimedia blog April 21, 2013 - 8:13 pm

[…] fi fost ca Craio să îi zică lui Dobro că (…) nu (…) are toate răspunsurile. zice Andreea [click pă linku' anterior pentru aşa o poveste frumoasă despre cum e-n studio […]

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: