[Guest Post] Romania, la acelasi nivel cu occidentul

by Andreea

Nu prea am chef să  postez opinii şi idei pe blogul ăsta, dar vreau să vă propun un “experiment” pentru că este destul de necesar şi scandalos ca să merite o încercare. Constă în ideea că România nu este o ţară atât de belită precum ne tot spunem intr-una, şi mai mult, că este la acelaşi nivel cu Germania sau majoritatea celorlalte ţări din Europa de vest. Toată chestia are mai multe pagini şi se poate lua şi ca PDF.

Da, în cele ce urmează o să trag uneori de concepte şi de comparaţii, şi da, comparând statistici, România va ieşi de cele mai multe ori mai slab decât restul ţărilor din vestul Europei. Dar cred că nu strică să ieşim din categoriile cu care ne-am intoxicat, mai ales dacă realizăm că sunt prea restrânse şi corespund unei ideologii neproductive. In plus, cred că PIBul pe cap de locuitor nu spune mai mult decât ce se întâmplă dacă împarţi PIBul la numarul de locuitori.

Ce se intamplă dacă ieşim din retorica asta?

1. Ce ne dorim

Ceea ce ne dorim de mulţi ani de zile, este să fim la acelaşi nivel cu vestul. Ne gandim la perioada interbelică, ca la un timp mitic şi minunat; şi când privim în jur ne este teamă că nu mai ajungem nici macar la acel nivel când parcă ne apropiam de utopia din vest. Eu cred că asta are la bază unele confuzii grave, şi că am depăşit de mult gradul de dezvoltare al acelei perioade.

Avem unele probleme serioase în modul în care ne referim la propria ţară, societate şi implicit la noi înşine. Suntem de un pesimism de-a dreptul bolnav. Poate că România nu ar trebui să aibă ca obiectiv creşterea PIB-ului, pentru că şi dacă ar avea cel mai mare PIB din univers, ar exista exact aceaşi nemulţumire colectivă.

O altă problemă gravă este că ne ducem în concediu în vest şi căscăm ochii la arhitectura impresionantă, dupa care venim acasă cu ideea că vestul este un paradis. Nu este. Iar aşteptările nerealiste duc la frustrări şi confuzie. Probabil că noi, generaţiile tinere, avem o disfuncţie şi mai gravă. Pentru că fără să vrea, părinţii noştri “ne-au vândut” drept realitate iminentă un mit al unui paradis, la care ei visau în blocurile comuniste îngheţate.

2. Ce Avem

Iată unele exemple care ilustrează faptul că România nu este un paradis, şi nici vestul Europei nu este.

  • In România este foarte dificil să iţi găseşti un job. Germania este plină de şomeri iar ca tânăr chiar nu are sens să iţi cauţi job pentru că nu găseşti. In Spania şomajul este atât de mare încât statisticile aproape că nu mai au înţeles.
  • In România lucrurile nu sunt organizate bine. In Olanda lucrurile nu sunt organizate bine: se pierd acte, eşti înregistrat şi dezînregistrat din facultate, pentru un numar de telefon completezi nenumărate proceduri şi cineva se găseşte care să dea totul peste cap.
  • In România funcţionarii nu sunt prietenoşi. In Olanda funcţionarii freacă menta, nu te ajută, te resping şi daca nu îl faci pe durul poţi să iţi iei adio. In Danemarca unii funcţionari au program de doar 15 minute la 7 dimineata – şi gata.
  • In România drumurile sunt proaste. In vestul Europei drumurile sunt bune.
  • In România oamenii au umor. In vestul Europei nu au.
  • In România politicienii sunt corupţi şi işi bat joc de organele statului. In Anglia primul ministru ameninţă directori ai autorităţilor  anticorupţie, iar singurul motiv pentru care în SUA corupţia nu este o problemă, este pentru că o consideră mersul firesc al economiei.
  • In România oamenii nu sunt civilizaţi şi ascultă manele în tramvai. In Olanda coşul de gunoi colectiv este strada. Doar dimineaţa după ce trec cei care curăţă este curat. In Olanda oamenii zbiară în tren ca nişte tâmpiţi, fără să le pese de cei din jur.
  • In România produsele sunt proaste iar companiile işi bat joc de consumatori în timp ce autorităţile mănâncă gogoşi. In Germania concernele de alimente înşeală consumatorul constant, iar politicienii se bucură de roadele lobbyului şi mănâncă ştrudel.
  • In România dacă încerci să faci ceva bun ţi se pun buşteni în roate. In Germania dacă te gandeşti pentru o secunda să iţi faci sindicat, eşti dat afară fără discuţii -indiferent de faptul că ai acest drept în constituţie.
  • Si aşa mai departe. Si în vest, tot aşa mai departe.

3. Ce nu vom avea

Problema nu este că România este un loc blestemat cu un neam blestemat. Problema este că planeta asta nu este un rai. Este frumos să visăm că gradina Eden este accesibilă cu un avion low cost spre Monaco, dar din păcate nu este accesibilă nici cu o rachetă spaţială. Acel loc frumos şi bun, şi acel timp din istorie frumos şi bun nu există. Imi pare rău, dar trebuie să fim realişti.

Ceea ce există, este o mică lume în care pietrele nu sunt sfere perfecte, în care florile se ofilesc şi în care fiecare om face lucruri bune şi rele. La fel şi societăţile sunt un amestec de idei bune şi proaste, de chestii care functionează şi chestii care sunt catastrofe.

Când mergem în vest observăm 100 de detalii frumoase care ne arată ce grozavă este acea lume. Când ajungem în România observăm 100 de detalii oribile care ne arată ce infern este ţara asta. Lucrurile pot fi privite şi invers fără probleme. Nu o facem, pentru că am învăţat să nu o facem. Eu propun să exersăm să vedem lucrurile şi invers, pentru ca la un moment dat să fim capabili să le vedem pe toate aşa cum sunt. Cine vrea poate să înveţe să vadă şi numai lucruri frumoase peste tot. Sunteti liberi să alegeţi absolut tot ce vreţi în privinţa asta şi nimeni nu vă poate condamna, în afară de voi înşivă. Vă promit asta!

4. România astăzi

Revenind, aş dori să insist un pic asupra faptului că România este la fel de înaltă ca şi Franţa, doar că pleacă fruntea şi din cauza asta nu iese egală la masurătoare:

  • Avem profesori universitari care lucreaza cot la cot cu elite de la Stanford.
  • Organizăm Summituri Nato şi conferinţe interanţionale despre securitate şi blogging.
  • Companii româneşti cuceresc balcanul şi unele chiar şi restul Europei.
  • Investitori straini işi deschid fabrici aici deşi nu avem infrastructură- pentru că au încredere în resursele umane.
  • O mare putere a lumii o face pe bosumflata pentru că revendicăm interese în teritorii în care are şi ea la rîndul ei interese.
  • De cam un an România participă la eforturile de ajutorare a Africii.
  • Chinezi şi alte persoane imigreaza în România, pentru a munci şi pentru afaceri.
  • Ţăranul francez primeşte subvenţii din banul românului.
  • Mii de studenţi români conduc seminarii în universităţi de top din jurul lumii.
  • Elveţienii îşi iau rucsacul în spinare şi fac autostopul prin ţară.
  • Soldatul român împuşcă oameni în Afganistan.
  • Mii de tineri români întemeiază ONGuri, companii sau grupuri de iniţiativă şi aduc inovaţii.
  • Instituţiile internaţionale şi europene au personal român.
  • În timp ce in occidentul se confruntă cu o criză de sens, România găseşte sens in credinţă
  • Când se întâmplă ceva în New York, în câteva ore este deja pe  internetul .ro.
  • Filmele regizorilor români intră în cele mai apreciate topuri din lume.
  • Româna este una dintre cele mai puternice limbi pe wikipedia.

Da sigur, tot aşa se pot da şi exemple de lucruri groaznice din România. Şi tot aşa se pot da şi exemple de lucruri minunate din vest, şi tot aşa şi lucruri groaznice din vest. Dar România este acolo şi participă la lume, la ce se întâmplă şi la ce se face. Cu bine şi cu rău, la fel ca şi Austria şi Japonia.

Şi da, politicul în România este o măgărie şi nu există democraţie reală. Însă şi în SUA, unde democraţia este perfectă, democraţia este tot o glumă proastă şi voturile se cumpără şi se fură, şi colegiile electorale se desenează cu creionul pe şerveţele de către candidaţi. Nici în Marea Britanie sistemul juridic nu mustrează politicienii corupţi, şi nicăieri în lume nu o va face vreodată, decât tot din interese politice.

Şi la fel ca şi în Olanda, dacă dai în judecată un organ al statului român şi ai dreptate, de obicei caştigi, iar dacă nu ţi se dă dreptate te oftici şi presupui că tot restul lumii este corupt  iar tu eşti sfânt şi nu poţi greşi.

5. Viaţa în România

La fel ca şi in România, peste tot pe glob, inclusiv în ceea ce numim paradisul vestic, oamenii se luptă pentru a supravieţui şi pentru a câştiga un ban ca să işi îndeplinească un vis pe care nici nu ştiu de ce şi-l doresc de fapt. Şi tot ca şi în România, drepturile oamenilor sunt uneori încălcate şi ei trebuie să se lupte ca să  le revendice -uneori cu pixul, alteori cu pumnul. Românii nu fac şi nici nu trebuie să facă excepţie de la mersul firesc al lucrurilor.

Diferenţa dintre oamenii care se luptă în vest şi cei care se luptă în România este că cei din vest se plâng mai puţin. Şi asta nu este neapărat ceva de admirat- mi se pare grozav să te plângi şi poţi să faci artă sublimă cu asta. Şi mie îmi place sa mă vait, dar totuşi din când în când este bine să recunoaştem că văitatul este un mod de a socializa şi nu o ocupaţie serioasă.

Fireşte că toţi acei oameni care sunt nefericiţi pentru că nu sunt plătiţi pe masura muncii lor, sau cei care nu intră la facultate pentru că altul le-a luat locul cu şpagă, au motive serioase ca să fie trişti şi supăraţi. Dar şi cei care suferă în Elveţia de faptul că au prea mulţi bani şi viaţa lor nu are sens, sau cei care vor să intre la facultate în Germania, dar nu pot pentru că trebuie să se ducă în armată, au motive la fel de serioase să fie trişti şi supăraţi. Ne dorim să fim în locul lor; işi doresc să fie în locul nostru- ceea ce avem în comun este că suntem nefericiţi.

Oricât şi în orice direcţie vom evolua ca ţară, vom avea acelaşi numar de probleme şi vom fi la fel de nefericiţi din cauza lor- şi ne vom simţi la fel de mizerabili. Pentru că  asta este viaţa standard de homo sapiens, nu are legătură cu societatea.

6. 20 ani irosiţi

Acum aş vrea să trec la ideea că în ultimii 20 ani nu s-a schimbat nimic şi că revoluţia nu a avut rost, toţi au murit degeaba şi vai de noi. Pe dracu!

România de astăzi are cu totul şi cu totul altă faţă! Dacă nu credeţi, puteţi să reflectaţi la asta în mall la movieplex 3d, în turnul Eiffel, sau în timp ce semnaţi un contract de consultanţa legală pentru clubul vostru de cercetători geneticieni pasionaţi de nutella sau în timp ce faceţi update la statusul Twitter de pe Iphone în cabana de la Belis, pentru a anunţa un flashmob anti Vadim în parcul Izvor, la care vă duceti cu wizzairul. -Şi toate astea s-au întâmplat în numai 20 ani. Cât despre urmatorii 20 ani, habar n-am ce se va întâmpla, dar ştiu că vom face parte din acel ceva la fel ca şi Finlanda sau Portugalia.

Da, mizeria, mârlănia, lipsa de dreptate, lipsa de cultură şi toate cele sunt încă aici. Şi nu o să dispară niciodată, de nicăieri de pe pamant.

7. Rezultat intermediar

Incă un pic şi trec la ce e de făcut. Mai spun doar că nu mai există est şi vest în discursurile oficiale din Bruxelles, Haga şi alte oraşe de genul ăsta. Acum la moda este împărţirea sud (Africa şi ce o mai fi pe acolo) şi nord (paradisul general în care e vară când jos e iarnă). Şi România face parte din nord, din tarile dezvoltate, oricât ne mai plângem noi.

Când vorbiţi cu norvegieni sau cu austrieci vă rog să nu vă mai referiţi la România ca la o ţară în curs de dezvoltare, pentru că nu mai are sens şi nu o să înţeleagă ce-i cu voi. Asta pentru că ei habar nu au ce e în România. Şi pentru că, ţările din nord sunt ţări cu probleme şi cu cetăţeni care incearcă să găsească soluţii pentru cazuri particulare şi cazuri mai generale. Ţările în curs de dezvoltare, sunt ţări cu probleme în care oamenii sunt retardaţi şi singura şansă este să vină superiorul alb să le rezolve cu mărinimia şi harul său divin. Cam astea sunt implicaţiile subtile ale acestui discurs de care ne-am săturat.

Fie cum o fi,  dar haideţi să cerem respect pentru tot ceea ce s-a realizat, şi chiar şi pentru toate eforturile de a realiza ceva, care au dat greş. Haideti să cerem respect şi pentru ceea ce se realizează acum şi ce se va realiza în viitorul apropiat. Şi haideţi să îl cerem mai ales de la noi, şi nu să îl cerşim de la alţii- fie ei funcţionari italieni sau politicieni români.

Apoi, haideţi să ne legăm de cei care au distrus şi continuă să distrugă- pentru că sunt nişte cretini, nu pentru ca sunt români. Şi să îi judecăm la fel cum îi judecăm pe cretinii din restul Europei. Sunt destule instanţe de justiţie pentru toţi, dacă suntem dispuşi să renunţăm la judecăţi pe baza de stereotip şi să trecem la judecăţi mai profunde.

8. Şi atunci asta e, nimic nu are rost, şi ce ne facem?

Asta e. Şi mâine o să fie altfel, dar la fel. Lumea este în continuă schimbare, şi nu există un echilibru perfect după care începe epoca de aur, în care dispare ceea ce numim în general răul şi suferinţa. In plus, acel echilibru nici nu s-a pierdut vreodată pentru că repet, nu exista. Lumea devine suportabilă sau insuportabilă pentru că noi o facem aşa. Niciun loc şi niciun timp nu va fi frumos pentru ca aşa este el în mod gratuit– nici măcar cascadele Niagara. Lucrurile sunt frumoase pentru că ne chinuim noi să le facem aşa şi pentru că facem sacrificii mari pentru asta. Şi atunci când nu putem schimba ceva, îl suportăm şi ne ocupăm de altceva ce poate să fie schimbat.

Ceea ce  este de facut ,este orice ce ne implineşte şi aduce schimbarea mică sau mare pe care ne-o dorim– pentru că fiecare este nemulţumit de ceva. Schimbări în modul în care ne comportăm se pot face, şi schimbări în modul în care gândim se pot face de asemenea, iar rezultatul este revoluţionar pentru noi înşine şi uneori şi pentru câţiva oameni din jurul nostru.  Asta dă sens şi rost vieţii noastre, nu dacă iese Băsescu, Geoană sau Avram Iancu preşedinte.

9. Şi cu România ce ne facem?

România este un haos– daca suntem convinşi că ordine este doar când liniile sunt perpedinculare şi/sau paralele. Unii văd mai puţină ordine în picturi abstracte cu unghiuri drepte şi mai multă ordine în portrete cu oameni încruntaţi. Apoi mai sunt şi fizicieni care cred că gravitaţia şi traiectoriile fac haos în ordinea cuantică. Nu mă pricep nici la artă nici la fizică, dar inteleg că haosul şi ordinea sunt o reflexie a categoriilor cu care am învăţat să lecturăm lumea.

In România modul de a citi lumea este diferit faţă de cel din Germania, şi nu se va schimba prea curând. Ar fi păcat să devină o replică a altei paradigme mai ales pentru că oricum problemele la nivel de principiu sunt exact aceleaşi (bani, sex, faimă şi diverse). Nu înseamnă că nu trebuie să ne dorim schimbări, ci din contră să râvnim la ele zilnic. Dar nu ca la un vis în care România se preface într-o ţară normală în care se trăieşte decent, pentru că nu e normal să ai personalitate dublă şi pentru că decenţa este o  lipsă de creativitate.

Mai degraba să alegem conştienţi modul în care ne comportăm. Să râvnim spre a fi noi înşine mai conştienţi de modul nostru de a gândi, de a ne comporta şi de a fi, şi să nu ne mai frământăm atâta despre generalităţi imaginare.

10. Noi încotro

Cine preferă ordinea din altă ţară pentru că este de părere că s-ar simţi mai bine acolo, este perfect îndreptăţit (şi din 90 si 07 liber) să se bucure de ea. Şi dacă îl împiedică ceva să facă asta, are un scop în a găsi calea spre acel rai personal. Iar dacă nu îl gaseşte acolo , se poate duce mai departe. Şi dacă nici acolo nu îl găseşte atunci nu e vina României.

Cei care preferă ordinea din România, sunt liberi să stea şi să suporte consecinţele. Iar cei care preferă ordinea din România, dar vor să tragă o diagonală peste ea, sunt la fel de liberi şi îndreptăţiţi să încerce s-o facă.

Iar celora care nu se simt confortabil cu niciuna dintre variante, pot să le  spun doar că pentru nimeni a fi om nu este un lucru confortabil. Acest lucru este o concluzie evidentă dacă ne uităm în spate, în faţă şi în jur. Intrebarea cu adevărat importantă nu este dacă România va fi vreodată cum visăm să fie, ci dacă avem curajul să ne privim pe noi înşine în ochi – şi în ultimă instanţă să murim- în încercarea de a fi ceea ce vrem noi să fim, intr-o lume care nu este, ceea ce nu va putea să fie vreodată.

[Text scris de Denes Lenard AICI].

0 comment

You may also like

0 comment

Cocunus November 18, 2009 - 2:24 pm

Recunosc ca nu am rezistat sa citesc tot postul insa nu inteleg de ce l-ai pus pe blogul tau. Mi se pare genul de post cu potential si care ne este necesar (in sfarsit cineva care spune ca romania nu e atat de maro precum o vedem) insa mi se pare atat de tras de par incat ajunge in extrema opusa a posturilor care fac din Romania o tara de cacat. Iar extremismul nu e de dorit. Cel putin in opinia mea.
Eu nu as fi pus acest post pe blogul meu.

Reply
Andreea November 18, 2009 - 2:31 pm

L-am pus pentru ca este genul de post pe care l-as fi scris chiar eu la un moment dat. Si tocmai extrema opusa a posturilor despre Romania ca fiind o tara de cacat este ce m-a atras. Punctul pe I din post mi s-a parut lamentarea. Anume ca asta e ceea ce ne face sa credem ca all is bad. In fine, postul mi s-a parut in regula pentru ca poti extrage ideea pozitiva, the point, in ciuda scriiturii care ti s-a parut trasa de par.

Mai ai blog? 🙂

Reply
Cocunus November 18, 2009 - 2:53 pm

hahaha… nu mai am blog. dar si daca as avea… 😛

de fapt asa cum ma enerveaza si androneasca atunci cand apare la TV si imi spune ca invatamantul romanesc intampina niste greutati dar per total e ok, doar avem nu stiu cati olimpici, asa ma enerveaza si argumentele date in acest post.
na… am trait in olanda (si e departe de descrierea autorului postului), cred ca faptul ca avem atatia studenti buni la universitati in afara este simpla consecinta a universitatilor slabe romanesti, cred ca faptul ca investitorii straini vin in romania nu e o chestie extraordinara avand in vedere ca avem pamant virgin si multe posibilitati de inflorire economica (dar este vitala pentru dezvoltarea noastra) etc.

insa sunt de acord ca romanii sunt vesnic nemultumiti si se plang mult prea mult.

Cred ca daca ai fi scris tu acest post te-ai fi documentat putin mai mult inainte si l-ai fi gandit mai bine 🙂

Reply
Irina November 19, 2009 - 11:05 am

Sunt de acord cu Coco, subiectul ăsta merită ceva mai multă documentare. Cel puţin exemplele cu “în ţara cutare se întâmplă cutare lucru” sună în textul ăsta ca şi “cercetătorii americani au descoperit…”. Nu-mi inspiră credibilitate ci mai degrabă experienţe personale scoase din context şi ridicate la rangul de reguli. La fel şi cu exemplele despre ce este bun în România… prea sunt anunţate ca adevăruri absolute, fără argumentare.

Ce-i drept, merită reţinută ideea că e cazul să nu ne mai plângem atât de milă şi să ne dăm odată seama că nu e totul atât de naşpa. Dar trebuie ceva răbdare ca s-o extragi din text 🙂

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: