Tanti Fica face ii de când era copil. Azi, tot ce vrea e să ducă meșteșugul ei mai departe. Dar nu prea mai are cu cine.
În curtea căsuței albastre de lângă Mănăstirea Corbii de Piatră, din județul Argeș, familia Sescioreanu a găzduit pe 13 iulie 2019 al doilea #MunteniaBrunch din istoria comunei Corbi, un eveniment organizat de Asociația My Transylvania în parteneriat cu My Secret Romania.
Următorul eveniment din seria “Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia” va avea loc pe 7 septembrie, Cașcavea și ciorbă de oaie.
Bilete pentru eveniment AICI.
Acolo am cunoscut-o pe doamna Sofia Ciungu. Sau tanti Fica, așa cum o știe toată lumea. Ea este una din cele peste 20 de femei din comună care încă mai coase și țese ie. Deși are 64 de ani, tanti Fica își iubește meșteșugul ca în prima zi. Chiar dacă vederea nu mai e la fel de bună ca atunci când era copil, disciplina, îndemânarea și răbdarea o ajută să ducă la bun sfârșit orice ar avea de lucrat.
Iar azi, spune ea, ia e din nou la mare căutare. Români și străini vor s-o poarte, așa că tanti Fica și-a scos războiul de țesut de la naftalină și l-a pus iar la treabă.
Am oprit-o din lucru și-am aflat ce-nseamnă acest meșteșug pentru ea.
La ce lucrați, tanti Fica?
Momentan, lucrez la o cămașă cu barbure, bărbătească, pentru domnul primar.
De ce îi faceți o ie domnului primar?
Am văzut ca n-avea una originală și i-am spus că nu se poate așa ceva. I-am explicat de ce nu e originală. Mi-a cerut două. Acum sunt în perioada de probe cu ele, că dânsul e voinic și trebuie să le personalizez.
Și cum le personalizați?
Cos inițialele numelui lui pe ele. Să știe că sunt ale lui, ia nu se dă. Așa a fost de când lumea și pământul.
De ce ia nu se dă mai departe?
Să fie a ta! Demult, se spălau rufele la râu și se lăsau pe poiană. Și ca să nu le încurci, aveai inițialele tale cusute, s-o iei pe a ta. Pe fiecare întreb numele și prenumele.
De unde ați învățat meserie?
De la mama, așa era odată. Îmi spunea, ”pune mâna, că trebuie să știi!”.
Prima ie am făcut-o la șapte ani
Când ați început să faceți ii?
Prima ie am făcut-o la șapte ani, când m-a dat la școală. Pentru mine am făcut-o, o am și acum. Mama era aspră cu noi, trebuia să și înveți, să te duci și cu vacile, și să și lucrezi. Și cu caietul în ghiozdan, și cu lucrul, trebuia să vii cu norma.
Mi-a plăcut de la început să fac asta, că altfel nu mai făceam. Și acum, la vârsta mea, mai stau eu și tot migălesc. Mai vine tineretul, că face, că drege. Vine o zi, vine a doua zi, și apoi nu îl mai vezi, că e migăloasă munca. Trebuie să ai un acel ceva să poți lucra.
Pentru cine faceți ii?
Pentru cine nu vă gândiți! Am clienți prin Italia, Spania, Germania, America. La noi în țară, am la Giurgiu, București, Brașov, Brăduleț.
Mi-ar părea bine să vină cineva și să învețe meserie de la mine
Și străinii cum ajung să vă ceară?
Sunt promovată! Nu mă promovez eu, că nu știu cum, sunt bâtă, mă depășește tehnologia. Mi-ar părea bine să vină cineva și să învețe meserie de la mine, stau de el, am răbdare cu oricine. Au venit odată două fete și au stat o zi pe lângă mine. Cu ce credeți că am început? Cu o bentiță de cap. Cum ți-ai făcut-o, așa o porți! Și acum fetele lucrează cu mărgele. Trebuie să-ți și placă.
Cât de populară este ia la dvs. în sat?
Să știți că începe să se poarte din nou. Eu am fost nevoită să pun războiul din nou, că am comenzi.
Ce zic străinii despre ii?
Știu să aprecieze. Le place absolut tot!
Cât vă ia să faceți o ie?
Cum sunt astea bărbătești, le fac în 10 zile. La cele pentru femei e mai multă treabă, că întâi trebuie să urzești, să năvădești, să alegi modelul, apoi o țeși, după aia îi pui mărgele sau culori, depinde cu ce vrei să o umpli. După aceea o închei. Aia e mai de durată, cam o lună cu totul. Eu din asta trăiesc.
Uit și de mâncare, cât mi-e de drag lucrul la ie
Cum vă simțiți când lucrați?
Nu-mi trebuie mâncare. M-a întrebat soțul pe la ora 13.00, ”Tu ai mâncat ceva?” „Aoleu, n-am mâncat nimic,” i-am spus. Uit și de mâncare, cât mi-e de drag lucrul la ie. Acum am avut multe, cred că au fost 10-12 la rând, numai cămăși. Și am stat doar de ele.
Cât ați muncit cel mai mult într-o zi pentru o ie?
Nu mă uit niciodată la ceas. Dimineața dau la porc, la găini, le zic să stea liniștiți, să nu facă gălăgie. Am un porc cuminte, așa că mă mai duc la el abia seara. În rest, aici mă vezi. Fac șezătoare vecinele și eu nu pot ieși, unde să ies eu cu mărgelele, că dacă mi le zboară vântul, le face parașută pe toate. Nici cu firul nu pot, că bate vântul. Așa că stau în casă.
Oful meu mare e că se îmbracă mai mult străinii cu ia decât ai noștri
Aveți vreun of?
Oful meu mare e că se îmbracă mai mult străinii cu ia decât ai noștri. Străini de-ai noștri, adică români plecați. Și aici de ce nu-i vezi? Se mai îmbracă, dar rar. Eu mă duc cu ia la biserică, duminica. Și la sărbători sau alte evenimente. Și îmi place să îmi recunosc lucrul pe alții…
Vă recunoașteți iile?
De la ie, la vestă, la șulță, la macat (n.red. un pled care se pune pe pat, te poți și înveli cu el, dar ciupește lâna) înăvădit sau la macat cu vărgica sau orice altceva, eu lucrul meu mi-l recunosc, nu mă poate nimeni păcăli. Macaturi cu vărgica nu mai face nimeni, scoarțe (n.red. de pus pe perete) nu mai face nimeni.
Ce înseamnă ia pentru dvs.?
Tot! Când te îmbraci într-o ie, ești altcineva.
Acest interviu face parte din proiectul “Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia”, co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul acestei publicații sau de modul în care rezultatele ei și ale proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Evenimentul a fost organizat de Asociația My Transylvania în parteneriat cu My Secret Romania.
Fotografiile au fost realizate de Călin Stan.
Următorul eveniment din seria “Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia” va avea loc pe 7 septembrie, Cașcavea și ciorbă de oaie.
Bilete pentru eveniment AICI.
