I am kind of a big deal in China

by Andreea

Când am făcut, marţea trecută, interviul cu Gabrielle, mi-am dorit să am prilejul să o salut şi să-i spun: hei, cu mine ai făcut interviul cu pricina. Au fost 10 minute distractive în care mi-a povestit lucruri frumoase şi în care am făcut-o să râdă. Aşa că atunci când mi s-a propus să merg la meet and greet, înainte de concert, m-am bucurat foarte mult.

*

Sunt în spatele scenei şi, în faţa unei uşi deschise, este o coadă de vreo 6 persoane. În faţa mea sunt persoane publice şi pe fiecare dintre ele o cunoaşteţi: fosta soţie a unui fost mare tenismen, prezentatoarea de ştiri cu un salariu-legendă, şi-o alta care nu ştiu ce face, dar care, la începuturile vieţii sale publice cred, forma tandem cu Albertina Ionescu. Ştiu sigur că ele nu au făcut niciun interviu cu Gabrielle şi mă gândesc că, poate, muzica ei le place foarte mult aşa că sunt curioasă să văd ce îi spun.

*

Gabrielle e înaltă, e îmbrăcată în negru şi are o tunsoare funky, cu un breton lung care îi cade peste partea dreaptă a feţei şi, implicit, peste ochiul cu probleme. Zâmbeşte şi, ca atunci când i-am spus “hi” la telefon, şi acum răspunde fiecărui “hello” cu “hi, darling”. Fiecare din cele trei se duce în faţa ei, dă mâna şi după ce schimbă, de politeţe, câteva cuvinte, se aşează lângă ea pentru poze. Ah, pozele. E bine să fii văzut că ai fost acolo, că ai fost lângă ea şi că, din fotografii, şi ea zâmbea lângă tine ca şi când ştia cine eşti şi era bucuroasă de acest lucru.

*

Şi eu am poze cu ea. Sâc! Dar şi-o poveste comună pe care şi ea, şi eu o putem împărţi.

– Hi, I have interviewed you on Tuesday, I was the last to call.

– Hi, darling, I remember you. You made me laugh.

 

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: