[Cronica de nunta] In casa miresei, toti sunt prieteni/partea I

by Andreea

Duminica la ora 13 am ajuns acasa la Ana unde bunica se pregatea sa plece in statia de autobuz sa astepte invitati. De peste trei ore, Ana, impreuna cu mama ei si cu Morko, erau la salonul de infrumusetare unde, in final, obiectivele nu au fost atinse. Adica din toate trei, doar Ana a iesit invingatoare, parul fiindu-i coafat de coafeza, iar machiajul aplicat de machioza. Mama Anei si-a aranjat doar parul, iar pe Morko, coafeza i-a facut si buclele, si machiajul. Cu intarziere, au ajuns toate trei acasa la 13.30.

*

Nici Ana, nici Morko nu cred ca isi mai aduc aminte foarte bine de ora dinaintea plecarii spre biserica. Le-am ajutat sa se imbrace, Ana s-a blocat in rochia de mireasa pe care a imbracat-o ca pe un clopot, iar Morko s-a ingrozit cand a realizat ca sandele pe care trebuie sa le incalte, cu toc de 13 cm, s-ar putea sa fie prea mult. Si au fost prea mult pentru ca, din cele 40 de minute in care a fost incaltata cu ele la biserica, 30 de minute a stat pe scaun, iar celelalte 10 plangandu-se ca o dor picioarele.

*

Curand, au inceput sa intre in casa rude si invitati. Parca ne cunosteam, intre noi, de-o viata. Toata lumea vroia sa faca poze cu Ana, Ana vroia sa-si puna bijuteriile, Morko era obosita de la agitatie, telefoanele sunau incontinuu, raspundea cine apuca si, daca intelegea ce se aude la capatul celalalt, dadea indicatiile necesare, daca nu, inchidea pur si simplu telefonul evitand sa mai raspunda a doua oara. Mama Anei se machia cand Ana striga dupa ea si-n locul mamei aparea altcineva sa se ofere sa o ajute, insa Ana raspundea, sec: “De mama am nevoie”. Morko, in continuare tacuta, asista la atmosfera de bazar ca un psihopat pregatit sa isi scoata gun-ul si sa execute pe toata lumea daca nu tace in urmatoarele 30 de secunde. 29, 28, 27…

*

La bucatarie, agitatia se oprea brusc. Visinata ne-a ajutat pe toti sa ne tinem gurile si, dintr-un singur gest, prin intinderea paharului, sa mai cerem o tura. Eu cred ca am stat acolo vreo trei, plus jumatate de cafea. Afland secretul, Morko a venit, de asemenea, la bucatarie unde visinata a ajutat-o sa se elibereze de intentiile criminale. In tot timpul asta, Ana arata precum sfintele moaste pe un scaun de lemn, in sufragerie, cu lumea invartindu-se in jurul ei. Pentru ca pantofii au fost gata cu intarziere, tocul nu ii statea bine fixat, picioarele ii jucau in sandale, deci scenariile in care va cadea la altar, sau pe scarile blocului, sau in fata lui si asa mai departe, i se rulau, tacut, prin minte.

*

La ora 14.30 am luat-o pe Morko de mana si am iesit din apartament. Am fost primele care au parasit apartamentul din Titan cu destinatia Calarasi, acolo unde a avut loc cununia si unde am descoperit ca ceea ce credeam a fi cartierul Modelu, era de fapt o comuna.

Ana

0 comment

You may also like

0 comment

Sky September 14, 2010 - 11:55 am

Foarte dragute sfintele moaste 🙂

Reply
Andreea September 14, 2010 - 11:56 am

uhum 🙂

Reply
Morko September 14, 2010 - 12:36 pm

asteptam cu sufletul la gura partea a 2a. and thank God for the visinata. 😀

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: