În pace

by Andreea Vasile

-Eşti fericit?, îl întreabă bunica pe Vlad, care are 3 ani şi care stă pe scaunul din faţă al autobuzului de unde poate să vadă drumul, asemenea şoferului.

*

Vlad e un băieţel curios cu o bunică răbdătoare. Cu doar câteva minute înainte să se aşeze pe scaunul din faţă, cei doi stăteau faţă în faţă şi discutau despre ce văd pe geam. Când, în cele din urmă, scaunul dorit s-a eliberat, Vlad a luat loc pe el şi a rămas cu gura căscată, uimit de cele ce i se arătau în faţa ochilor pe geamul mare, ca un tablou.

– Lasă-mă!, îi zice scurt bunicii care continua discuţia de până atunci. Vlad nu mai avea chef de vorbă pentru că, în sfârşit, se afla unde dorea şi voia să se bucure de asta.

-Ce cosmonaut rău eşti!, îl apostrofează un bătrân pe la 70 de ani cu şapcă albă şi cămaşă în carouri, genul pe care-l vezi toată ziua, bună ziua bătând străzile Bucureştiului fără nicio direcţie, fără niciun scop. Băi, cosmonautule!, continuă el silabisind cuvintele …

Vlad tace, priveşte înainte, e ocupat. În timpul ăsta, bunica discută cu “băi, cosmonautule” şi cu încă o doamnă. Când cei doi se pregătesc să coboare, Vlad e din nou băgat în seamă, deşi n-a cerut asta.

– Spune “sărut mâna” la doamna!

Vlad tace.

– Spune “sărut mâna”! Hai, Vlad, hai.

-Cosmonautul e ocupat!

– Spune “sărut mâna” …

Vlad nu spune nimic, doamna coboară, la fel şi “băi, cosmonautule”.

*

– Eşti fericit?

– Nu ştiu. Dar îmi place să mă uit pe geam. Şi să fiu lăsat în pace când fac asta.

Vlad are numai 3 ani.

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: