În spatele story-ului “Familia”

by Andreea

De la stânga la dreapta: Perry şi Orazio, Lestat şi Lucrezia Foto: Cristian Radu

Îi cunosc pe Lestat şi pe Perry de şase ani de zile. Tocmai pentru că îi cunosc de atâta vreme am avut acces la povestea lor. Într-un fel, research-ul pentru acest articol nu a fost unul clasic. Nu am stat cu ei o perioadă finită de timp grăbindu-mă să-i întreb cât mai multe şi să-i înţeleg cât mai bine, ci aş putea spune că documentarea pentru povestea asta a durat şase ani. Într-un fel, cred că nimeni nu ar fi putut s-o scrie mai bine ca mine.

*

Lestat şi Perry sunt nişte oameni minunaţi care au avut nenorocul de a se înhăita cu cine nu trebuie. Şi spun “a se înhăita” pentru că verbul sugerează atât tipul de persoană, cât şi de relaţie pe care cei doi au avut-o cu Brianna Caradja. Unii dintre voi ştiţi, poate, că “prinţesa” a stat la baza felului în care cei doi au apărut în viaţa publică din România, dar şi a faptului că azi îi au pe Lucrezia şi pe Orazio, cel din urmă aspect fiind unul extraordinar.

*

În textul publicat în Tabu, Familia, Brianna Caradja a fost doar menţionată. Ca un amănunt, care poate fi trecut cu vederea, într-o poveste a cărui destin nu se încurcă în nimicuri. Cumva, faptul că ea nu a fost prezentă în text, a spus, poate pentru prima dată, şi în pofida articolelor superficiale care s-au scris pe acest subiect şi care, adesea, o aveau ca punct de interes pe ea, că povestea lui Lestat, a lui Perry şi a copiilor nu capătă valoare prin prisma existenţei “prinţesei” acolo. În acest context a fost şi continuă să fie un om rău, prefăcut, mincinos. Iar revistelor şi televiziunilor care îi dau atenţie, poate din neştiinţă, poate din nepăsare, le spun că această femeie, avidă după imagine, va minţi oricând şi oricât este nevoie pentru că stima ei de sine creşte în raport direct cu atenţia pe care o primeşte. “Eşti la televizor, deci exişti” este o sintagmă care i se potriveşte perfect.

*

Am scris povestea lui Lestat şi a lui Perry pentru că, mai departe de situaţia neconvenţională pe care o au, ca familie, am vrut, conştient, să le fac dreptate. O dreptate pe care nu au cerut-o niciodată. Am vrut să scriu un text în care povestea lor să fie spusă, de la început şi până la final, cu toate detaliile, astfel încât oamenii care urmau să citească rândurile respective să nu aibă nicio îndoială asupra celor întâmplate. Şi cumva, cu speranţa că toată porcăria în care au fost târâţi de o impostoare care se dă ceea ce nu este se va termina aici.

*

Noua internă de la Tabu, Irina, a primit ca tema săptămâna trecută să confrunte textul final despre Lestat şi Perry cu toate drafturile prin care a trecut până să ajungă la varianta finală. Azi, Cristina mi-a spus că miercuri Irina şi Alex vor veni cu întrebări despre text pe care mi le vor adresa. Abia aştept, cu atât mai mult cu cât sunt sigură că sunt multe lucruri legate de această poveste pe care le-am făcut în mod inconştient, mânată mai degrabă de intuiţie decât de organizare şi asta, repet, din cauza că cei doi îmi sunt vechi prieteni şi pentru că în tot timpul ăsta în care am fost alături de ei am scris, cumva, în minte povestea pe care, peste ani, iată, aveam s-o şi public.

*

The Kids Are All Right este un film care, într-un fel, seamănă cu povestea lui Lestat şi-a lui Perry. Şi-atunci, dacă n-aţi făcut-o încă, vă invit să citiţi şi textul şi să vedeţi şi filmul ăsta.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bdDSqgZ87fM]

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: