Institutul de Criminalistică şi-a deschis porţile…un pic

Când eram în liceu, vedeam în filme că elevi asemenea mie, dar din alte ţări, pot merge la diferite instituţii şi institute ca să vadă cum lucrează oamenii din domeniul respectiv. Era o oportunitate pentru ei să vadă munca practică şi să se simtă poate inspiraţi să aleagă o facultate sau alta, o specializare sau alta în cunoştinţă de cauză. Pe atunci, când încă pendulam între ştiinţe politice, psihologie, jurnalism şi academia de poliţie, convinsă că de-ar fi s-o aleg pe oricare, toate pot avea un punct comun la un moment dat (încă cred asta), le-am scris celor de la Institutul de Criminalistică din Bucureşti să-i întreb dacă nu ţin seminarii, lecţii deschise sau orice altă activitate în urma căreia să pot intra în contact cu ce se întâmplă p-acolo. Răspunsul a venit repede şi la obiect: “nu ţinem”.

Ieri, pe când făceam duş, radioul din baie s-a oprit, după o căutare automată, pe … Jurnal de Bucureşti. Inutil să vă spun că habar n-aveam de postul ăsta, dar iată că universul conspiră, ştia Coelho ce ştia. Şi la radio erau actualităţi şi una dintre ele era legată de ziua porţilor deschise de la Institutul de Criminalistică. Am ciulit urechile, zic: “mamăăă, acum plec, să mai dau un şampon şi mă duc să-mi văd visul cu ochii”. Dar continuarea din FM m-a liniştit: “…pentru 15 elevi de la profilul biologie-chimie …” Porţile n-au fost, aşadar, larg deschise. Dar am ascultat până la capăt când reporterul i-a întrebat pe câţiva dintre elevi cum li s-a părut. Toţi au fost încântaţi şi au spus că le-ar plăcea să lucreze acolo, că echipamentul e de ultimă generaţie şi că e frumos. Unul era în mod special interesat de genetică.

Partea amuzantă mi s-a părut când reporterul l-a întrebat pe unul dintre criminalişti ce caz deosebit a avut în ultima vreme. Şi tipul începe să povestească, parcă oferind ingredientele unei reţete malefice, despre mercur ascuns în nişte ţigări şi despre cum mercurul eliberat odată ce ţigara e aprinsă, în contact cu nicotina şi ceilalţi compuşi dintr-o ţigară, produc nu ştiu ce reacţii chimice în corpul uman şi … omul moare.

Îmi şi imaginam infractorii ascultând Jurnal de Bucureşti şi notând cu migală şi atenţie indicaţiile oferite de criminalist întru înfăptuirea perfectă a următoarei fărădelegi…