Intre ciocolate

E duminica si-n Mega Image-ul de la Piata Amzei inghesuiala este la rafturile cu dulciuri. Asa cum in zilele de post se da dezlegare la peste, in zilele de duminica consumul de junk food si de dulciuri este mai mare ca de obicei. Junk-ul absoarbe alcoolul din organismul prea pus pe petrecere in noaptea precedenta, iar dulcele reda energia.

*

55% cacao. 75% cacao. 95% cacao. Nu stiu ce sa aleg. Am citit undeva ca ciocolata, cu cat e mai neagra, cu atat este mai sanatoasa. 95% e prea mult. Am in minte strepezirea dintilor de cand eram copil si bunica facea sarlota cu praf de cacao si eu n-aveam rabdare sa termine si tineam mortis sa iau o lingura de cacao cu varf, s-o amestec cu saliva ca s-o fac pasta si apoi s-o inghit. Numai ca, atunci cand devenea pasta, devenea si oribila la gust, insa nu puteam s-o scuip ca, intre timp, bunica reaparea in bucatarie si m-ar fi vazut. Asa ca imi tineam lacrimile si sila in frau si asteptam ca pasta de cacao si saliva sa se topeasca si sa curga pe gat. Mai mereu se intarea si se lipea de cerul gurii si pe masele si atunci incepea o noua aventura, cea a indepartarii ei.

*

Am pus ciocolata cu 75% cacao in cos si, dupa ce am mai cumparat altele, am platit produsele si am iesit din magazin. Suna telefonul. E Radu, fostul meu coleg de la Vip care, la 36 de ani, a dat la Facultatea de Teatru si a intrat. Desi a venit in Bucuresti in urma cu 8 ani, abia acum a reusit sa-si implineasca visul. “Buna, Andreea”. “Buna”, ii zic si sunt curioasa de ce ma suna intr-o zi de duminica. Dar mai ales de ce ma suna. “Tata a murit intr-un accident acum trei zile…”, incepe sa-mi povesteasca, clar, primele detalii, apoi izbucneste in plans. “Nimeni nu vrea sa-i faca autopsia. E mort de trei zile si nu pot sa-l iau acasa”. Totul s-a intamplat in Focsani. “Te rog vorbeste tu cu Christian Ciocan sa rezolvam azi”, imi spune. Ii zic sa-mi dea un sms cu toate informatiile ca nu inteleg mai nimic din ce-mi spune.

*

Tatal lui a murit vineri seara intr-un accident rutier. Desi Radu spune ca situatia prin care trece e asemanatoare cu scenariul filmului “Moartea domnului Lazarescu”, in realitate explicatia pentru care trupul tatalui sau trebuie sa stea la morga atatea zile e cu mult mai simpla. E weekend.

*

Nu il sun pe Christian Ciocan fiindca in afara unei relatii profesionale nu am nimic de impartit cu el. Deci sa-i cer o favoare e prea mult. In schimb, sun pe cineva care stiu sigur ca ma poate ajuta. In doar 10 minute am numele si numarul de telefon al unui sef din politia din Focsani caruia i se spune care este situatia si care e gata sa ajute.

*

Il sun pe Radu sa ii spun toate informatiile. E intr-o masina si o roaga pe femeia din stanga lui, probabil sotia, sa noteze numarul de telefon al politistului din Focsani. Nu ii intelege numele. Ii spun sa inchida telefonul ca ii dau detaliile prin sms.

Nu mai stiu nimic de Radu de doua zile.