Întrebări

by Andreea Vasile

Textul care urmează e mai serios ca poza

Întrebările corecte pot salva vieţi. Deşi, până acum, mie doar mi-au adus un salariu lunar.

*

La întrebări, ca potenţiale salvatoare de vieţi umane, m-am gândit ieri când am auzit despre cazul baschetbalistului american care a murit din cauza bătăii, la Giurgiu, într-un club de noapte. După ce a căzut la pământ, a venit Salvarea, l-a dus la spital şi, acolo, a fost tratat, timp de 4 ore, cu … perfuzii. Medicii au crezut că omul era în comă alcoolică, doar mirosea a alcool şi fusese luat dintr-un club, nu?

Păi, nu! Am să las deoparte, azi, discuţia despre responsabilitate şi am să spun doar că de-ar fi fost măcar UN om (medic, asistentă, trecător etc) care să întrebe “Şi ăsta ce a păţit?”, poate că soarta baschetbalistului de 23 de ani ar fi fost mai prietenoasă.

*

Dacă îmi aduc aminte de felul în care am crescut, cred că la anumite perioade tata era cel care îmi spunea să nu mă pripesc în a judeca situaţii şi să mă asigur că am faptele necesare ca să acţionez. Poate plecând de aici, să pun întrebari şi să ascult răspunsuri a devenit un fel de misiune,  nu neapărat conştientizată, deşi dacă rememorez viaţa mea de până acum, curiozitatea ca motivator pentru a cunoaşte mai multe e evidentă.

*

Şi-n terapii de tot felul, întrebările sunt declanşatori pentru rezolvarea multor situaţii pentru că ele pot debloca răspunsurile dintr-un om.

*

În liceu, ţin minte că maieutica lui Socrate m-a atras peste măsură: să conduci un dialog într-o asemenea manieră încât gândurile cele mai ascunse ale omului să iasă la suprafaţă. E interesantă (şi adevărată) ideea că ceea ce credem cu adevărat despre anumite situaţii este îngropat în noi şi adesea răspunsurile rapide pe care le oferim la întrebări sunt mai degrabe rezultate ale reflexelor.

 

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: