Lumea este un loc după chipul și asemănarea noastră. Și la fel este ea pentru toți ceilalți oameni

by Andreea Vasile

Trăim într-o lume în care fiecare zi pare să fie o luptă cu ceilalți oameni. O luptă între idei, între credințe, între felurile în care faci anumite lucruri. Tu n-ai obosit? Indiferent de care parte a baricadei ești, înverșunarea a devenit un atribut tot mai pregnant al personalităților noastre. TREBUIE să dovedești că ideea ta, opinia ta, poziția ta CONTEAZĂ. De ce faci asta, nici tu nu știi prea bine, însă harța a devenit parte din viața noastră, e un pilot automat pe care-l avem în noi și pe care-l activăm fără să ne mai întrebăm de ce.

În ultimele luni am vorbit cu mulți oameni. La fel ca voi, și pentru mine convorbirile nesfârșite la telefon au fost un mod de a-mi ocupa timpul petrecut cel mai mult în casă. Vorbind despre una, despre alta, cu apropiații, am dedus din discuțiile cu ei că cea mai mare sursă a suferinței unora dintre ei este că alți oameni nu văd lumea așa cum o văd ei. O asemenea concluzie putem să tragem și dacă ne uităm la subiectele zilei din România și din alte țări: cei mai mulți oameni se ceartă din cauza perspectivelor și fiecare crede că viziunea sa despre cum trebuie să arate lumea este cea mai importantă sau corectă. Dar nu e așa!

Și eu am o viziune despre lumea mea, dar în acest sens mi-am dat mereu silința să am viața care-mi place, potrivită pentru mine. Nu l-am dat la o parte pe altul doar pentru că acela crede altceva. E posibilă o lume în care diversitatea co-există? Bineînțeles, de fapt trăim în lumea asta zi de zi, dintotdeauna. Nici un om nu e nevoie să ceară permisiunea pentru a trăi așa cum își dorește. Poți să trăiești cum vrei, să fii cine vrei, să iubești cum vrei, să dorești pe cine vrei și toate astea sunt posibile fără să crezi că altcineva trebuie să spună ”da, poți” pentru toate astea. Ce trebuie să facă legea? Să protejeze drepturile și libertățile fiecărui om, care la rândul său are responsabilități și nu trebuie să facă rău oamenilor din jurul său ori comunității nici cu fapta, nici cu vorba. Pentru mine, lucrurile stau atât de simplu!

Vă gândiți vreodată cât timp și energie consumați în discuții online interminabile încercând să vă dovediți punctul de vedere, să arătați altuia că aveți dreptate oricare ar fi subiectul? Căci, pe internet, aproape întotdeauna, orice discuție, cât de banală ar fi, devine o controversă. Poate că online-ul e locul în care pornim discuții și semnalizăm anumite teme, dar nu e spațiul în care vom găsi rezolvările și reconcilierile pe care le căutăm pentru că aici dialogul rar poate exista într-o formă în care prezența celuilalt să ne preocupe cu adevărat.

Vorbesc, la rândul meu, cu oameni care văd lumea în care trăiesc diferit decât o văd eu și ce-mi place să las în conversațiile mele ca amprentă e faptul că suntem un produs al societății în care trăim și că ceea ce par a fi ideile și gândurile noastre sunt cel mai adesea rezultate ale modului în care am fost educați. Doar mai târziu, dacă ne interesează cu adevărat să facem acest lucru, putem începe să luăm la bani mărunți de ce gândim ceea ce gândim și, deci, să vedem dacă ce e în mintea noastră nu e, de fapt, fals și, mai mult, o piedică în calea unui sine mai relaxat, mai prietenos, mai vesel.

Cred în libertatea de exprimare și nevoia de a adresa o mulțime de teme importante, dar la fel de importantă e tăcerea, capacitatea de reflecție și cuvintele spuse atunci când ele chiar sunt necesare. Acum suntem într-un soi de cealaltă extremă în care se vorbește atât de mult despre tot încât totul e doar o mare gălăgie. Tu mai înțelegi ceva? Ține minte că așa cum tu vrei să trăiești cum îți place și să fii lăsat în pace, așa vrea și cel de lângă tine, pe care uneori îl arăți cu degetul, să facă, să trăiască așa cum vrea. Dacă poți contribui pozitiv la viața cuiva, fă-o, dacă nu, lasă-l în pace. Cu siguranță în propria ogradă sunt multe de făcut, de asemenea, pentru o viață mai bună!

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: