Metoda KonMari: o casă mai organizată înseamnă o stare mai bună de spirit

Să ridice mâna cine nu are prea multe lucruri în casă? De la îmbrăcăminte, la pixuri, la veselă, la produse cosmetice, fiecare dintre noi se confruntă cu ceea ce, odată, poate că era semnul bunăstării: avem prea multe obiecte pe care nu le folosim, care ne ocupă spațiul și, în mod simbolic, mintea. Când suntem înconjurați de obiecte, pare că nu mai avem loc pentru noi înșine și nu mă refer numai la spațiul fizic, cât și la spațiul interior, ca și când tot excesul din jur pare să locuiască, cumva, în noi.

Știu că Marie Kondo nu mai e nici o noutate, dar eu am aflat de ea recent. Mi-a povestit într-o zi o prietenă și, apoi, în newsfeed, pe Facebook, mi-a apărut un articol despre ea, pe care l-am citit și așa am aflat că este o femeie din Japonia, de 30 și ceva de ani, care a scris o carte despre cum curățenia ne face fericiți și care a vândut-o undeva la 5 milioane de exemplare în toată lumea. N-a durat mult și-a venit Netflix să facă un show despre metoda ei de-a simplifica o casă și viața locuitorilor ei și așa s-a născut un soi de nebunie KonMari care pare să cuprindă pe toată lumea. Pe mine m-a cuprins. Să vă povestesc!

Mi-am făcut cont gratuit o lună de zile pe Netflix să văd mai multe show-uri despre care am tot auzit și citit – de la documentarul despre falsul festival de muzică Fyre și până la spectacolul de stand up comedy al lui Ellen DeGeneres, primul după o pauză de 15 ani – dar și altele peste care, între timp, am dat și m-au prins. Așa s-a întâmplat și cu reality show-ul despre Marie Kondo, casele americanelor în care merge și felul în care reușește, cu câteva sfaturi simple, să schimbe în bine nu doar spațiul în care locuiesc, ci și energia locului și relațiile dintre membrii familiei.

Atât mi-a trebuit! Imediat am început să scanez în jurul meu ce ar putea fi îmbunătățit pentru o viață mai liniștită, mai lipsită de obiecte, deci de griji. Cu toate că încă dinainte de acest show făceam selecția de obiecte, cărți și haine în mod regulat, Marie Kondo m-a făcut să înțeleg că nu e vorba numai despre a arunca, respectiv dona ce nu îmi mai trebuie, ci mai ales despre a organiza într-un sistem tot ce există în jurul meu.

În ceea ce privește hainele, stau foarte bine, le văd pe toate la o simplă deschidere a șifonierului, frumos aranjate pe umerașe sau pe etajere, așa că aici n-am avut prea mult de lucru, deși tot am mai găsit câte ceva de dat. M-am bucurat, căci, dacă odată eram o mare pasionată de haine, în ultimii ani, acest aspect nu mă mai interesează. Că lucrez ca freelancer a ajutat mult ca situația să fie cea de azi, însă cunoscându-mă din ce în ce mai bine, mi-am dat seama că sunt genul de tipă ”blugi, tricou, adidași”, așa că viața mea a devenit super simplă când m-am concentrat numai pe hainele care îmi plac cu adevărat.

Și treaba asta cu plăcerea, cu bucuria e o altă temă care mi-a plăcut din discursul lui Marie Kondo, la care înainte nu m-am gândit, deși întrebarea e foarte simplă: îți aduc bucurie hainele și obiectele din jur? Dacă da, le păstrezi și le ordonezi. Dacă nu, le mulțumești că au existat în viața ta și le spui la revedere. Să fii recunoscător pentru ce ai și să poți să dai drumul obiectelor care nu mai au un rost în viața ta mi s-au părut alte două lecții frumoase despre care metoda KonMari vorbește.

Am ajuns la bucătărie și acolo cred că am reușit cea mai evidentă organizare, mai ales în zona sertarelor, unde țineam tacâmuri amestecate cu medicamente și sfoară pentru te miri ce laolaltă cu polonicul pentru supă. V-ați prins, o harababură! Am reordonat totul astfel încât acum într-un sertar am tacâmurile și obiectele de aceleași dimensiuni, în altul tot felul de nimicuri diverse, iar în altul șervete de masă, cârpe pentru bucătărie și tot așa. Acum totul e la locul lui și când am terminat de aranjat ultimul sertar, am răsuflat ușurată, ca și când mi-am luat o mare povară de pe inimă.

Când scriu aceste rânduri sunt în pauza de reamenajare a sufrageriei care e locuită de o mulțime de cărți aruncate peste tot. Deși am dat cărți mereu bibliotecii mele din cartier, frecvența cu care le cumpăr mă face să le tot adun. Adesea, nu le mai deschid a doua oară și cu ocazia asta e prima dată când mă gândesc serios să cumpăr un Kindle și să economisesc tot spațiul pe care-l ocup cu cărți. Deși îmi place să răsfoiesc și să notez pe marginea lor, mormanele care se adună, praful care se depune pe ele și faptul că nu mă mai întorc la ele a doua oară sunt motive suficiente ca să fac alegerea.

Îmi mai rămâne pentru zilele următoare baia, unde, la fel ca-n cazul hainelor, trebuie doar să pun lucrurile mai organizat. Din fericire, nu am produse de machiaj multe, doar 3 pensule, un blush, un corector, un fond de ten și două rimeluri, iar gelurile de duș, șamponul, peria de păr și alte obiecte esențiale și singulare sunt cel mult răvășite pe acolo, dar asta se va schimba.

Tehnica KonMari de împăturire și organizare a hainelor

Fără excepție, în toate episoadele pe care le-am văzut, prezența lui Marie Kondo în casele în care a intrat a reușit nu doar să schimbe în bine spațiul, ci și legăturile dintre oameni. Cred că cu cât avem un trai mai simplu, cu obiecte esențiale, cu atât ne simțim mai ușori și mai bine cu casa noastră și cu oamenii din ea. Nu cred că aveam nevoie de Marie Kondo ca să ne dăm seama de toate astea, însă, pentru mulți, ea e impulsul de care avem uneori nevoie să ne punem pe treabă și să eliberăm zonele în care ne petrecem timpul de lucrurile inutile.

Cu siguranță știți oameni – părinți, prieteni – care stau pe mormane de haine, de obiecte, de cărți, toate adunate în ani de zile și să le ia la mână, să le organizeze, să le doneze pare cea mai grea misiune din univers. Însă mie mi se pare un exercițiu grozav nu doar pentru că reușim să facem un loc să respire, ci și pentru că ne dăm nouă prilejul de-a ne simți relaxați, ușurați, ușori, ca și când, făcând curățenie, ne-am eliberat și inima de poveri simbolice pe care, prin intermediul obiectelor, le-am ținut în noi, uneori, poate și ani de zile.

Tu cum te simți în casa ta? Te-ai gândit vreodată că ai acumulat atât de multe lucruri încât simți că pică cerul pe tine, dar nu ai habar de unde să începi treaba? Ai avut vreodată certuri cu oamenii dragi din cauza harababurii din casă? Ai făcut vreodată genul acela de ordine generală în urma căreia simți că ai renăscut? Aș fi curioasă să aflu experiența ta.