Anul 2018 a început pentru mine cu o călătorie la care visam de multă vreme, în Nepal. Deși a trecut aproape un an de zile de la acea experiență, primesc în continuare întrebări despre destinație și despre ce a însemnat pentru mine să fiu aproape de cei mai înalți optmiari din lume ori să locuiesc, chiar și pentru scurtă vreme, într-o mănăstire budistă. Am scris la vremea respectivă mai multe texte despre Nepal, pe care le poți căuta și citi, în continuare, pe acest blog.
Dar pentru că, între timp, Rezan a organizat o a doua călătorie acolo, care s-a încheiat recent, mi s-a părut o idee bună să vorbesc cu câțiva dintre oamenii care au fost cu el în tura a doua și să aflu de la ei cum li s-a părut o astfel de experiență și de ce o recomandă. Următoarea călătorie în Nepal va avea loc în luna martie a anului 2019 așa că, acum, ai și mai multe opinii la cald care să te încurajeze să faci acest pas și să mergi într-o destinație unică din care revii cu amintiri pentru toată viața.
Alma Andreescu are 29 de ani și este freelancer în regie de film și alte activități diverse. ”Călătoriile pentru mine sunt o gură de aer proasăt pentru suflet, o strictă necesitate pentru dezvoltarea personală și pentru a cunoaște lumea asta vastă în care trăim”, spune ea. Am fost curioasă cum a fost pentru ea drumul pe care l-am făcut și eu, așa că am luat-o la întrebări. Mi s-a părut inedit și frumos că a călătorit alături de tatăl ei, că a avut ocazia să împărtășească această experiență cu unul dintre părinți.
De ce ai fost curioasă să mergi într-o călătorie în Nepal și ce știai despre această țară înainte să ajungi acolo?
În primul rând pentru că mai fusesem cu Rezan într-un retreat în India și m-am simțit minunat acolo! Nepalul m-a interesat pentru faptul că excursia includea o noapte la o mănăstire budistă, Thrangu Tashi Yangtse, lucru pe care eram curioasă să îl experimentez de mai multă vreme. Iar despre Nepal nu știam foarte multe, doar că probabil seamănă cu India și, desigur, de munții cei mai înalți din lume (râde).
Alt motiv a fost entuziasmul tatălui meu. Când i-am povestit de excursie, a spus că vrea și el să vină, căci a făcut mult alpinism în tinerețe. M-am dus și pentru el, să vadă munții spectaculoși.
Care au fost primele tale impresii când ai ajuns în Kathmandu, cum ți s-a părut orașul și cum ți s-au părut oamenii?
Mi s-a părut că nu e ca India! E singura țară vizitată de mine cu care aș putea să compar Nepalul, nu doar pentru că sunt vecine, ci fiindcă au în aparență un aspect similar. În Nepal am simțit că oamenii îți lasă mai mult spațiu personal decât în India, unde ești permanent asaltat de simțuri și oameni. Dar acolo mă obișnuisem cu acea senzație și, așteptându-mă la ceva similar, Nepalul mi s-a părut un fel de India, dar mai pe light. Are un alt vibe, poate un pic mai pașnic.
Mănăstirea Thrangu Tashi Yangtse
Ce anume din programul creat de Rezan ți-a atras cel mai mult atenția în călătoria din Nepal?
Mănăstirea Thrangu Tashi Yangtse și punctul culminant al trekking-ului, cu răsăritul la 3200m, văzând Annapurna și alți optmiari în jur. Tot cu Rezan, în India, am văzut prima oară un răsărit în vârf de munte și a fost genială priveliștea. Și faptul în sine că am ajuns la o altitudine nouă – nici pe Moldoveanu n-am fost! – și știam că va fi ceva foarte special, pentru care merită să te trezești la 4 dimineața.
Cum a fost experiența la mănăstirea budistă și ce ți s-a părut interesant și inedit acolo?
Asociez de mică budismul și templele lor ca profund pașnice și mistice, m-au fascinat dintotdeauna și îmi doream mult să văd cum e. Mă așteptam să fie ceva mai mic sau să asistăm la niște lectures, să ni se povestească despre practică și învățături, dar a fost mai mult o treabă de observație distantă. Mi-a plăcut mult la slujbele lor de dimineață, care arată și se aud într-un fel total neașteptat și diferit și sunt, practic, un prilej de meditație. Și faptul că era plin de copii, elevi ai școlii și ai mănăstirii, care se mai bâțâiau, se mai jucau în timpul slujbei și nu erau admonestați de nimeni, mi s-a părut foarte frumos și viu. Mi-ar plăcea să am disciplina proprie de a mă trezi devreme pentru o practică spirituală, pentru a lucra eu cu mine. Mi-ar fi însă dificil să mănânc același tip de mâncare, în fiecare zi, în același loc, într-o rutină cam rigidă pentru gustul meu.
CLICK AICI SĂ CITEȘTI INTERVIUL PE CARE L-AM FĂCUT CU TREI DINTRE ELEVII MĂNĂSTIRII
Care au fost gândurile tale înaintea unei urcări de câteva zile în parcul național Annapurna?
Eu nu am apucat să mă antrenez cum trebuie pentru trekking, mai mult am făcut-o mental, în sensul în care mi-am propus să reușesc și să-mi dozez efortul, să nu mă supăr dacă rămân printre ultimii și așa mai departe. Am intrat cu un sentiment de *I can do this!* care s-a menținut de-a lungul întregului trekking, dar a fost așa, liniștit și răbdător, nu cu adrenalină (râde). Aveam emoții dacă o să reușesc, dar nu m-am concentrat pe ele.
Cum a fost prima zi de trekking și experiența treptelor interminabile, cum le-ai făcut față și cum a fost întâlnirea cu priveliștile?
Mai degrabă m-a obosit că tot începea să plouă și îmi era ba cald, ba frig și, de aceea, rămăsesem destul de în urmă. În prima seară nu prea am văzut priveliștea, că era ceață, deci recompensa finalizării a fost faptul în sine, că pot să mă așez și să mănânc ceva cald. Am fost destul de determinată în prima zi, dar parcă nu m-am uitat așa mult la priveliști, uneori e bine să fii lent și să apuci să te bucuri de ce vezi. Mi s-a părut interesant că erau peste tot pe drum cazări și magazine care te îmbiau să mai iei o pauză. Dar noi, desigur, trebuia să ajungem la cazarea organizată așa că erau mai mult ca sirenele lui Ulisse, care te tentau să te oprești oricând și să zici *gata frate, mi-a ajuns!*.
Un răsărit de soare de neuitat în inima munților Himalaya la 3200m
Ce anume din zilele de trekking ți-a rămas în minte și-n inimă, cum a fost să fii înconjurată de optmiari și care sunt senzațiile pe care le-ai trăit fiind în munții Himalaya?
Cum zicea și Rezan, pentru fiecare e un drum personal, de fapt, fiecare cu lecțiile și provocările lui. Deși nu m-am antrenat, pentru mine nu partea fizică a fost neapărat provocarea, ci lucrul cu mentalul meu, să nu mă plâng, și să keep going, și să învăț cum să mă dozez. Am observat niște comportamente pe care le aplic și în viață, anume că tind să pornesc tare ca *nu cumva să fiu ultima* și nu mă gândesc cum să-mi folosesc resursele cât mai bine – adică amânam foarte mult să beau apă sau să manânc ceva, doar ca să mă știu *scăpată* de o anumită parte din drum. Tindeam să nu vreau să iau pauze când voiau și ceilalți fiindcă eu aveam alt ritm și preferam uneori s-o iau singură înainte, deși unele lucruri le țineam la tata și însemna să mă rup de ele, de resurse. Așa fac și în viață, tind să fac unele lucruri din orgoliu, de a simți că nu sunt în urmă față de alți prieteni sau colegi, dar mă epuizez cu ambiția și mă trezesc și mai în urmă decât ei, fiindcă amân să-mi folosesc resursele adevărate. Muntele ajută să te observi în alte circumstanțe, dacă ești deschis să le vezi.
Care dintre zilele de trekking a fost favorita ta și de ce?
Cred că ultima, fiindcă am trecut mai mult prin sate și am văzut localnicii cum lucrează la recoltă, am trecut pe lângă o școală unde ne-am jucat cu niște copii înnebuniți după dulciurile noastre și am văzut peisajele cele mai pe gustul meu, cu terasamentele de câmpuri de orez, hamei și așa mai departe. În ziua aia am avut un avânt mișto spre final și am găsit chiar un trifoi cu patru foi prima oară în viața mea! Poate și fiindcă știam că se termină trekking-ul și aveam o oarecare mândrie că m-au ținut și niște bocanci care erau pe ducă, dar și fiindcă mă obișnuisem deja cu efortul fizic și mental și nu mai aveam disconfortul din prima zi. Dar peisajele pe mine mă încarcă cel mai mult și în ziua aia chiar am avut la ce mă uita constant.
De ce e în opinia ta Nepal o destinație unică pe care merită s-o vizitezi?
În primul rând pentru celebrii munți și pentru șerpașii care sunt și localnici. Dacă ai aplecare pentru astfel de peisaje, e într-adevăr una din țările care trebuie văzute. Și, dacă ai curiozitate față de hinduism și budism sau, în general, față de cultura din această zonă a lumii, dar ți-e frică de șocul cultural, e un pic mai calmă decât India, deci e un început bun (râde).
CLICK AICI SĂ CITEȘTI POVESTEA UNUIA DINTRE ȘERPAȘII PE CARE I-AM AVUT ÎN CĂLĂTORIA MEA ÎN PARCUL NAȚIONAL ANNAPURNA
Ce anume ți-a plăcut la programul creat de Rezan și ce anume ți-ar fi plăcut să mai vezi cât ai stat acolo sau, dimpotrivă, ai fi vrut să nu faci?
Mi-ar fi plăcut să stăm mai mult cu călugării budiști, să putem să și aflăm niște lucruri de la ei, nu doar să-i observăm timid. Asta fiind partea care, pe mine, mă interesa cel mai mult. Muntele a fost pe plan secundar, așa că speram să aibă altă pondere cele două.
Următoarea călătorie în Nepal organizată de Rezan va avea loc în luna martie, 2019. Pentru informații complete despre călătorie intră pe pagina de Facebook a evenimentului.
