Am abonament la HBO GO, așa că încă unul la Netflix n-a fost niciodată în planurile mele. Însă când am început să citesc mai multe articole despre seriale și filme mișto pe care le poți găsi doar acolo, am zis că e timpul să încerc platforma, măcar o lună, mai ales că e gratuită. În plus, am vrut să văd cât de mult o să mă uit la Netflix și, deci, dacă merită abonamentul lunar premium de 16 dolari pe lună (în luna ianurie, Netflix a crescut prețul lui).
Aveam o listă cu ce urma să văd ca să fiu sigură că nu bâjbâi printre categorii și titluri care îmi iau ochii, dar am văzut și filme la întâmplare. Unele dintre sugestiile primite de la alții mi-au plăcut, pe altele le-am abandonat din primele minute de vizionare. De ce să pierzi timpul cu lucrurile care nu îți plac? Personal, aplic politica asta la orice altceva – cărți, articole, muzică -, căci într-o lume cu atât de multă informație, să tragi de tine ca să duci la capăt o lectură, audiție sau vizionare care nu-ți spune nimic, e pierdere de vreme.
Ce am văzut așadar într-o lună de abonament gratuit pe Netflix?
BIRD BOX
Despre Bird Box am auzit prima dată datorită provocărilor stupide pe care oamenii le făceau și care imitau personajele din film, adică se legau la ochi și apoi, în funcție de gradul de prostie, fie mergeau așa prin casă, fie chiar se urcau la volanul mașinii și porneau la drum într-o aventură cu potențial și criminal, și sinucigaș.
L-am văzut într-o seară, înainte de culcare (nu am ales cel mai bun moment), însă mi-a plăcut ideea lui și m-a ținut în priză până la final, plus că eram oricum fană Sandra Bullock din vremea în care jucase în ”Speed” alături de Keanu Reeves. Nu am înțeles totuși cum acțiunea din film a devenit o provocare sau o ”joacă” pentru oameni în viața reală și de ce oricine cu boii în căruță s-ar pune de bunăvoie în situații periculoase. Some people have brains, some not!
TIDYNG UP WITH MARIE KONDO
Și despre Marie Kondo citisem articole cu mult înainte să îi văd reality show-ul. O femeie căreia îi place ordinea și care spune că ordinea te face un om mai bun, mai productiv, mai puțin încărcat de griji. Că, să faci ordine, e benefic pentru minte, că obiectele inutile din jurul nostru sunt o povară care ne apasă fără să ne dăm seama.
Sunt, la rândul meu, minimalistă și semi-obsedată de ordine. Îmi plac toate lucrurile la locul lor, nu îmi place aglomerația, nu îmi place să adun, să depozitez, să mă învârt printre lucruri care nu știu la ce folosesc. Și, cu toate astea, și eu reușisem să adun o mulțime de prostioare care par mereu că apar în casa ta prin cine știe ce magie, ca și când ar intra prin efracție și s-ar instala mișelește în dulapuri, sertare sau coșuri. Aceeași senzație pe care o ai când, brusc, te trezești în vreun grup de Facebook fără să ai habar cum ai ajuns acolo.
Așa că show-ul lui Marie Kondo nu doar că mi-a plăcut, dar metoda ei și-a pus imediat amprenta asupra mea și după numai două episoade m-am decis să întorc casa cu fundul în sus și timp de 4 zile am făcut o ordine generală în care am sortat, am aruncat, am donat și am păstrat numai ce îmi face plăcere. Does it spark joy? Rămâne. It does not sprk joy? Mulțumesc că ai fost în viața mea, la revedere!
Am scris despre experiența acelor zile și pe blog, așa că poți citi aici despre asta. Marie Kondo e șarmantă, simpatică, bine intenționată, fresh, energică. Pe mine m-a cucerit și faptul că am reușit să pun osul la treabă și să trec casa printr-o astfel de transformare a fost cireașa de pe tort.
FYRE: THE GREATEST PARTY THAT NEVER HAPPENED
Un tânăr de 27 de ani, Billy McFarland, alături de rapper-ul Ja Rule, promite organizarea celui mare tare festival de pe fața pământului, o experiență VIP pe insula Great Exuma din Bahamas, Fyre Festival. Doar că festivalul e un fiasco, nimic din lucrurile promise nu se întâmplă și, în cele din urmă, omul ajunge la închisoare pentru înșelăciune. Va sta acolo timp de 6 ani.
Documentarul despre festivalul Fyre spune povestea unui plan care se destramă văzând cu ochii prin intermediul filmărilor pe care organizatorii le-au făcut în toate lunile de pregătire. Obsedați să imortalizeze fiecare pas din călătoria asta, ca un jurnal video care surprinde grandomania și delirul în toată splendoarea, ei au strâns suficient material care să arate drumul de la extaz la agonie al unui om care se minte pe sine și care crede că banii învârt totul pe lume, așa că, prin putere și influență, viața va fi la cheremul lui.
Cu un marketing impecabil și nume sonore din social media care au anunțat festivalul cu surle și trâmbițe, pentru mulți evenimentul care urma să se întâmple în aprilie și în mai 2017, pe parcursul a două weekend-uri, a devenit rapid o experiență pentru care merită să dai toți banii. Biletele aveau un preț între 500 și 1500 $, în timp ce pachetele VIP ajungeau până la 12.000 $.
Ce au întâlnit petrecăreții la fața locului e o cu totul altă poveste, una de groază. Așa că dacă vrei să afli cum se termină povestea, poți vedea documentarul realizat pentru Netflix de Chris Smith, care nu a scăpat de critici, căci unii dintre cei care au apărut în film se simt acum nu doar lezați, dar ”supărați” că imaginea lor aduce bani și, deci, vor și ei o parte din ”cașcaval”.
ELLEN DEGENERES: RELATABLE
După 15 de ani de la ultimul show de stand-up comedy, omul de televiziune Ellen Degeneres, cunoscută datorită show-ului ELLEN pe care îl realizează de 15 sezoane, a creat un nou spectacol, Relatable. Anunțat cu mult fast, show-ul a avut parte de analize peste analize în toată presa din SUA, însă unul dintre textele mele preferate a fost cel scris de The New York Times.
Am văzut spectacolul ei care durează o oră, într-o sâmbătă dimineață, și am râs cu lacrimi. Într-adevăr, e ușor să o simți pe Ellen ca fiind una de-a ta, căci toate glumele ei vin atât din experiența de viață, cât și dintr-o atitudine înnăscută, vorba băieților de la Robin and the Backstabbers, ”să ai umor nu înseamnă să spui bancuri”. Iar Ellen are umor din plin.
WORKING MOMS
Serialul ”Working Moms” mi-a apărut în sugestiile lui Netflix tot într-o zi de sâmbătă. Din fericire, era o zi ploioasă și friguroasă, așa că am dat ”play” fără emoții primului episod. Spun ”fără emoții” fiindcă văd serialele dintr-un foc, fac binging, cum s-ar spune, așa că, dacă urma să mă prindă, nu iroseam o zi însorită în casă, cu nasul în ecranul calculatorului, acolo unde îmi petrec oricum, prin natura job-ului, cea mai mare parte din timp.
Am avut o surpriză plăcută, căci Working Moms, un serial cu 12 episoade a câte 20 de minute fiecare, m-a binedispus enorm în acea zi. Așa cum îi spune și numele, serialul prezintă câteva mame care se întâlnesc săptămânal, alături de bebelușii lor, la un fel de grup de suport pentru proaspete mame, acolo unde discută despre problemele și situațiile pe care noua lor viață le ridică și unde, sub îndrumarea unei consiliere, învață și încearcă să le facă față.
Deși nu sunt mamă, mi s-a părut un serial ”pe bune”, cu genul de situații și anxietăți specifice unui alt fel de a-ți trăi viața, în care trebuie să înțelegi și să împaci un rol nou cu tot ce erai și făceai înainte de copil. O ”lecție” grea pentru care, încă o dată, mi-am dat seama că nu-s deloc pregătită, că îmi place viața mea așa cum e acum și că un copil e o schimbare și o responsabilitate prea mare și, deocamdată, mai am multă treabă cu mine însămi. Pe care vreau s-o fac în pace, ahahaha.
CONCLUZII
A fost o lună frumoasă alături de Netflix, însă am văzut prea puține filme ca să merite să îmi păstrez un abonament activ, contra cost. Așa că ieri, înainte de a expira luna gratuită, mi l-am dezactivat. Ceea ce am de gând să fac e să fiu cu ochii pe noile producții și când se va strânge un număr satisfăcător de filme noi pe care vreau să le văd, o să-mi fac abonament o lună, să le văd pe toate, după care îl voi dezactiva din nou. Ieri citeam că Netflix pregătește o mulțime de producții noi și originale, printre care și ecranizarea romanului ”One Hundred Years of Solitude” (Un veac de singurătate) a lui Gabriel García Márquez. Netflix, I will be back!
