“Noi doi”

by Andreea Vasile

“Noi Doi” este primul şi, deocamdată, singurul documentar care tratează situaţia minorităţilor sexuale din România. Regizorul Claudiu Mitcu povesteşte cum s-a născut şi a prins viaţă ideea unui film pe această temă.

În zona Foişorul de Foc îşi are sediul Parada Film, compania care, din 2010 şi până azi, a lansat şi distribuit unele dintre cele mai aclamate filme din România: „Kapitalism, reţeta noastră secretă”, „Felicia, înainte de toate”, „Medalia de onoare”, „Dancing Dreams” şi „PINA”. În curtea interioară a casei în care îşi desfăşoară activitatea, regizorul Claudiu Mitcu profită de puţinul timp liber pe care îl are ca să răspundă la întrebările pe care i le adresez. În faţa unei farfurii pline-ochi cu struguri şi a câtorva smochine pe care le-a cules din arborele care, deşi specific Asiei sud-occidentale, şi-a găsit loc şi pe strada Traian din Bucureşti, Claudiu se relaxează. Are părul şaten şi lung până la jumătatea gâtului şi ochii căprui, iar barba nerasă de aproape o săptămână îi încadrează tenul măsliniu. Este îmbrăcat cu o pereche de pantaloni bej şi o cămaşă kaki, ambele din in, iar în picioare are o pereche de pantofi maro, din piele întoarsă. Deşi arată ca şi când e proaspăt întors din vacanţă, Claudiu se pregăteşte, de fapt, să plece într-una cu fiica lui.

Povestea documentarului „Noi Doi” a început cu aproape un deceniu în urmă. „Aveam doi buni prieteni, un el şi o ea. Ea câştigase la Loteria Vizelor, aşa că, după terminarea facultăţii, au făcut nuntă mare la Făgăraş, cu părinţi, rude, prieteni, primar, apoi au plecat în Statele Unite. Dar, după 7 luni, el s-a întors în România şi a anunţat că s-a despărţit de ea”, îşi aduce aminte Claudiu. „Ne-a adunat pe noi, prietenii apropiaţi, şi ne-a spus că e gay, dar că soţia lui ştia povestea, că n-a păcălit-o, că ea a dorit să-l ajute. Pentru familia lui, vestea a fost o semi tragedie. Părinţii, profesori, m-au sunat , cumva vinovaţi, să îşi ceară scuze pentru ce a făcut băiatul lor. Le era teamă ca prietenia noastră să nu se ducă pe apa sâmbetei fiindcă aflasem că este gay. I-am asigurat că nu-i nicio problemă. Am reţinut povestea şi am vrut s-o transform în documentar”. La acea vreme, ideea lui Claudiu era să îi dea o cameră de filmat prietenului şi o alta soţiei acestuia. Povestea ar fi trebuit să înceapă cu nunta frumoasă a cuplului, ca apoi să dezvăluie adevărata motivaţie a acesteia şi să arate, în paralel, cum trăieşte fiecare dintre ei după acest eveniment, într-o ţară aflată la mii de kilometri depărtare de România şi de familiile lor. „În urmă cu 3 – 4 ani, pe când filmam „Australia”, i-am contactat şi au fost de acord să facă asta. Timp de 2 luni de zile am discutat cu ei şi le-am spus că dacă filmul o să iasă, vor trebui să îşi asume faptul că va fi văzut de foarte multă lume. S-au gândit mai bine şi nu au mai vrut să facă asta”, spune Claudiu, care era foarte interesat să afle de ce ea a acceptat să se căsătorească de convenienţă ca să-l ajute pe el să plece în Statele Unite. I se părea o chestie deosebită pe care n-ar face-o mulţi. În privinţa prietenului, argumentul era simplu: vroia să plece cât mai departe de România ca să poată să fie el însuşi.

În 2009, Parada Gay s-a soldat şi cu incidente violente. Atunci ideea documentarului a revenit în atenţia lui Claudiu. „Am început să caut personajele principale, dar nu le găseam. Îmi doream să găsesc bărbaţi peste 30 de ani, cu personalităţi bine conturate, cu o istorie personală pentru că simţeam nevoia de consistenţă a poveştii. Întrebam în stânga şi-n dreapta pentru că teritoriul ăsta era virgin pentru mine, n-aveam nicio idee despre cum funcţionează comunitatea gay şi cum pot să ajung la ea. Deşi unii şi alţii spuneau că se bagă, în cele din urmă refuzau, principala problemă fiind expunerea. Majoritatea nu are o legătură bună cu familia, care ori ştie adevărul şi nu-l acceptă, ori nu-l ştie şi atunci persoana gay încearcă să o protejeze ascunzând orientarea sa sexuală”, explică regizorul, care în cele din urmă i-a găsit pe Cristi şi pe George, personajele principale ale documentarului, cu ajutorul asociaţiei ACCEPT, organizaţie neguvernamentală de drepturile omului care apără şi promovează drepturile comunităţii LGBT.

„Pe Cristi l-am cunoscut primul şi mi s-a părut un tânăr matur. I-am explicat ce înseamnă filmul ăsta şi de ce vreau să-l fac. A fost de acord. Pe urmă l-am cunoscut pe prietenul lui de la acea vreme, George, şi în august 2009 am început treaba”, îşi aminteşte Claudiu Mitcu. Cristi şi George au fost împreună aproape 2 ani, timp în care au filmat scene din viaţa lor şi situaţiile prin care au trecut. „Am ales varianta jurnalului video pentru că mi s-a părut mai simplu aşa. Nu am pus accent pe imagine, pe sunet, nu despre asta e vorba într-un documentar, ci despre credibilitate şi autenticitate. Mă întâlneam cu Cristi şi George la fiecare 2-3 săptămâni, îmi dădeau imaginile filmate şi le alegeam pe cele mai bune. Am vrut să arăt viaţa lor de cuplu, simplă şi banală”. În total, Claudiu a avut la dispoziţie 40 de ore de filmare. În varianta finală, documentarul are 54 de minute.

„Noi Doi” a fost proiectat în luna august, în avanpremieră, la Festivalul de Film „Anonimul”. Sala a fost plină şi doar 7-8 persoane au ieşit în timpul proiecţiei. În octombrie, documentarul va fi prezentat şi în cadrul Festivalului de Film „Astra” de la Sibiu. Tot în toamnă, Claudiu vrea să-i facă premiera la Bucureşti. De asemenea, el a semnat un contract de difuzare cu HBO, care va prezenta filmul pe micile ecrane în decembrie şi ianuarie.

Părinţii lui Cristi nu cunosc orientarea sexuală a fiului lor

Cristi Pietrăreanu, unul dintre personajele principale şi, ulterior, scenarist alături de regizorul Claudiu Mitcu, nu le-a spus părinţilor lui nici că este gay, nici că urmează să apară într-un film. Totuşi, tatăl lui bănuieşte ceva şi l-a şi confruntat în legătură cu asta. „M-a sunat într-o zi, vara trecută, şi mi-a spus că a băgat numele meu în Google şi că i-au apărut tot felul de site-uri cu gay, cu marşuri, cu articole scrise de mine pe tema homosexualităţii. M-a întrebat ce se întâmplă şi pentru că m-a luat din scurt, m-am blocat, şi i-am spus că nu am nimic de a face cu astea, că sunt doar evenimente în care am fost implicat. Dar el a continuat să caute, a găsit alte dovezi şi când m-a sunat a doua oară, mi-a vorbit urât şi m-a înjurat, mi-a spus că de vină pentru ce sunt este anturajul, că de când am venit la Bucureşti, la facultate, m-am schimbat. Nu mi-am mai văzut părinţii de peste un an de zile, dar vorbesc cu ei la telefon”, povesteşte Cristi. Deşi spune că mama l-ar înţelege, nu au vorbit despre asta până acum pentru că „ea nu l-a întrebat nimic”. Fratele lui Cristi cunoaşte situaţia aşa că „atunci când o să am discuţia faţa în faţă cu părinţii, el o să fie alături de mine”. De altfel, fratele lui Cristi apare şi în documentar. „Pe măsură ce se apropie lansarea oficială, îmi este tot mai teamă. Mă întreb: să le spun părinţilor despre ce este vorba sau să-i las să vadă filmul şi, poate, vor înţelege ceva din el?”

Sondajul de opinie „Fenomenul discriminării în România”, realizat de TOTEM Communication în perioada octombrie-noiembrie 2010, la solicitarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, arăta că 56% dintre cele 1400 de persoane intervievate nu ar lua masa cu un homosexual, 84% nu ar bea apă din acelaşi pahar din care a băut un homosexual, iar 65% ar ţine secret dacă ar afla că o rudă este homosexual.

(publicat în Tabu de octombrie, ultimul număr al revistei în care am mai semnat)

0 comment

You may also like

0 comment

xxerius October 26, 2011 - 5:26 pm

adica … cum … ultimul numar din tabu in care am mai semnat ???

Reply
Andreea October 26, 2011 - 8:09 pm

adica numarul din octombrie este ultimul numar in care am mai scris. nu mai lucrez la revista.

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: