Aproape 40% din copiii din România se duc la culcare flămânzi, nu au suficiente haine, nu au suficienți pantofi și, despre educație, cu greu mai poate fi vorba în aceste condiții. De aceea, unii dintre părinții acestor copii aleg să îi lase în grija statului unde, cred ei, că acestor copii le va fi mai bine, că cineva va avea grijă de ei și că vor avea ce să mănânce. Mi se pare o cifră tragică din mai multe puncte de vedere:
- Că sunt atât de mulți copii care o duc atât de rău
- Că sunt atât de mulți adulți care o duc atât de rău
- Că lipsa de educație se perpetuează
- Că arată lipsa unui sistem social care să funcționeze.
Și despre cifra asta de 40% ar mai fi multe de spus.
În același timp, există oameni și organizații care încearcă să facă ceva, să schimbe și să îmbunătățească lucrurile atât cât se poate, să le arate acestor copii și părinților lor că disperarea nu trebuie să fie atât de mare, că se poate planifica pe termen lung, că unitatea unei familii, chiar dacă trăiește în condiții grele, e mai binefăcătoare decât singurătatea pe te miri unde.
În anul 2011 am văzut pentru prima dată cum arată o instituție de tip mamut unde trăiesc sute de copii, adică un orfelinat. Eram la Onești, acolo unde Hope and Homes for Children se pregătea să închidă acest loc și să îi mute pe unii copii în case de tip familial, iar pe alții să îi reintegreze în familiile care îi abandonaseră pentru că nu puteau să îi crească alături de alți frați.
Orfelinatul ”Alexandra” era, atunci, a treia clădire de acest tip care se închidea în județul Bacău si, în sinea mea, mă bucuram că se întâmpla asta, ca și când, și eu, fusesem rezidentă acolo. Era o construcție impersonală, mare, cu multe saloane și, țin minte, cu puține îngrijitoare, unele activând în sistem încă dinainte de 1990, care-mi spuneau cât de diferite erau acum, față de atunci, lucrurile și câte lucruri au învățat și ele, între timp, despre cum să ai grijă de copii și, mai ales, de copiii cu dizabilități.
Despre orfelinatele din România nu mai trebuie să vă spun prea multe, căci imaginea dezolantă pe care organizațiile internaționale au descoperit-o după 1990 a făcut înconjurul lumii, copii abandonați, traumatizați, lăsați de izbeliște, dovadă a unei societăți care, de bună voie, alege să își omoare cei mai mici și mai vulnerabili dintre cetățeni prin nepăsare. Cam de aici a început munca, restructurarea și, uneori, construcția unui alt mod de-a face lucrurile într-un sistem care avea clar nevoie de o abordare, în primul rând, umană.
Cam asta și-a propus și Hope and Homes for Children când a început treaba în 1998: să închidă aceste orfelinate-monstru, să deschidă și să mute copiii în case de tip familial și, acolo unde se poate, să-i reintegreze în familiile lor. În cei 20 de ani de când sunt în România, HHC a contribuit la închiderea a 56 de instituții de tip vechi, iar alte 10 sunt în curs de închidere. Până în 2026, ei își propun ca în România să nu mai existe nici un astfel de loc.
5.185 de copii au fost scoși din oferlinate în tot acest timp și alți 455 urmează să le părăsească. 28.436 de copii au fost salvați de la ruperea de familiile lor, 1.015 copii au fost sprijiniți pentru o viață independentă, iar 8.546 de membri de personal din sistemul de protecție a copilului au fost instruiți de HHC. Cifrele sunt cu mult mai multe și mai impresionante, dar mesajul e unul singur, efortul a fost și continuă să fie colosal.
Anul trecut, HHC și Holcim au bătut palma și au demarat o colaborare care schimbă vieți. În 2017, producătorul de ciment a donat contravaloarea unui kilogram de ciment pentru fiecare sac de ciment Structo Plus și a strâns astfel 300.000 de euro pe care i-a virat apoi în conturile Fundației HHC pentru construirea a două case de tip familial, în București și-n Piatra Neamț. Mai jos poți vedea începerea lucrărilor la casa de tip familial ”Cavalerii” din București, unde se vor muta copiii din centrul de plasament ”Robin Hood”, aflat în sectorul 4, care e în curs de închidere.
Campania ”Construiește o casă, dăruiește o acasă” continuă și-n 2018, în perioada 6 august – 30 noiembrie, iar tu poți da o mână de ajutor. Pentru fiecare sac de liant special Tenco, produs de Holcim, pe care îl cumperi, compania donează 1 leu fundației HHC. Obiectivul din acest an este strângerea sumei de 200.000 de euro.
În plus, utilizatorii care intră pe platforma on-line www.construiesc-singur.ro pot să facă un desen care să reprezinte viziunea lor despre cum arată ”acasă” pentru un copil aflat într-o instituție de tip vechi. Apoi, Holcim va realiza o galerie on-line, iar cele mai reușite desene vor fi incluse într-o carte de colorat pentru copii.
Cele mai frumoase desene vor putea fi colorate sau pictate de copiii care se vor muta în noile case de tip familial construite de fundația HHC și vor deveni tablouri care vor înfrumuseța noile locuințe.
Dacă nu ești unul dintre cei care în perioada asta au treabă cu construcțiile, nu uita că prietenii cărora le pasă dau mesajul mai departe, așa că dacă știi pe cineva care pune cărămidă peste cărămidă în perioada asta, povestește-i despre campania Holcim și HHC și despre cum decizia sa de cumpărare poate contribui la construcția unei case pentru copiii care au nevoie să se simtă … acasă.
Vrei să afli mai multe despre ce face Hope and Homes for Children Romania? Intră pe site-ul lor.
Construiești ceva, însă n-ai nevoie de ajutor pentru că poți s-o faci și cu mâna ta? Platforma www.construiesc-singur.ro de la Holcim e atunci ”manualul” tău pentru lucrurl bine făcut.