O dimineata ca la carte

by Andreea

Imi place sa ma trezesc dimineata. In fiecare zi, intre 7.30 si 8.30 sunt de obicei in picioare numai ca, de cele mai multe ori, degeaba pentru ca nimeni dintre cei cu care trebuie sa interactionez nu prea misca un deget pana pe la 10 – 11 cand, de obicei, imi trec mie energia si cheful pentru orice.

Ieri a fost una din diminetile acelea perfecte. La ora 10 eram in lounge la Hotel Marriott cu Anca Turcasiu, o cafea cu miere si Oasis pe fundal. Era cald, mirosea bine peste tot si majoritatea oamenilor erau barbati inalti purtand costume impecabile. Anca Turcasiu este o femeie foarte frumoasa si cu mult umor. Este genul de femeie pe care iti place sa o privesti, pur si simplu, si-n dimineti ca cele de ieri cand aerul e gri si greu si prin ganduri inca iti vuieste vantul rece al iernii reintoarse, sa te uiti la ea e una din activitatile reconfortante.

Ma uitam in jur la barbatii aia pusi la punct si ma gandeam ca multi sunt, poate, oameni de afaceri. Eu, daca as fi in locul lor, nu cred ca as mai face mare branza daca mi-as incepe ziua intr-un loc ca acela care imbie la orice altceva numai la actiune nu. Dar, sigur, asta sunt doar eu pentru ca ma las repede cucerita de orice inseamna ambianta si, mai ales dimineata, cand sar din papuci intr-o intalnire intr-un loc care arata ca sufrageria pe care as vrea sa o am, candva, acasa, e ca si cand as  schimba locul de visat. Atat.

Tin minte ca atunci cand aveam vreo 5 ani, unul dintre jocurile mele preferate era sa fac pe gazda. Aveam multe servicii de plastic pentru servit cafea si oricine venea la noi in vizita trebuia neaparat tratat cu dulceata bunicii si cu inegalabila, dar invizibila mea cafea din cescutele albe. Matusa-mii mamei, Mariana, ii placea cel mai mult cum fac cafeaua si cu cat ea era mai incantata, cu atat eu puneam mai multe ibrice cu apa inchipuite pe foc ca sa nu-mi privez oaspetele de licoare.

De aceea, ieri, si-n orice alta zi cand ajung in locuri asa frumoase, ma uit la canile cu cafea, la cescutele cu miere, la lingurite, la zaharnite, la sticlutele cu sirop pentru caffe latte si ma simt ca atunci cand imi serveam oaspetii pe marginea fotoliului de la intrarea in sufragerie.

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: