Vineri am fost la unul dintre cele mai frumoase spectacole de teatru pe care le-am văzut vreodată, ”O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, adaptare de Simon Stephens, după romanul cu același nume scris de Mark Haddon (se găsește la Editura Trei).
Ca să fiu mai clară, e probabil al doilea cel mai impresionant spectacol din punctul de vedere al punerii în scenă pe care l-am văzut până acum. Primul rămân, în continuare, Faust în regia lui Silviu Purcărete, care cred că se joacă la Sibiu de aproape 10 ani. Eu l-am văzut prima dată anul trecut la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Zic ”prima dată” pentru că sper să am șansa să-l revăd.
Acesta e publicul care, într-un moment din spectacol, se reflectă în oglinzile mari cu ajutorul cărora se creează o mulțime de momente inedite.
”O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” e un spectacol ”vânat” care, de când a apărut, se joacă cu casa închisă de fiecare dată. Dacă mergi să-l vezi o să înțelegi de ce. În plus, de când am început să scriu acest text, îl tot laud. Sunt două ore care trec cât ai bate din palme și la final rămâi cu sentimentul că ai fi vrut să dureze încă două.
Christopher (interpretat de Ciprian Nicula, care în 2016 a obținut distincția pentru ”Cel mai bun actor”) e un adolescent de 15 ani care suferă de autism. E genial la matematică și-n lumea lui trebuie să fie ordine și disciplină ca ea să aibă sens pentru el. De aceea, oamenii îi sperie, pentru că sunt imprevizibili, ei nu au o formulă matematică după care să funcționeze.
Christopher pleacă la un moment dat singur la Londra să-și caute mama.
Când, într-o seară, Christopher îl găsește mort pe câinele vecinei lui, își face o misiune din a-l găsi pe vinovat. Un act de mare curaj pentru un om care, de obicei, nu vorbește cu alții pentru că i se pare greu să facă asta. Decizia lui de a-i face dreptate prietenului patruped prin aflarea adevărului duce la o serie de întâmplări care-l scot pe băiat din viața lui obișnuită și fac ca situații de viață ascunse până atunci să iasă la suprafață.
Autismul e boala lui Christopher, dar și ”oglinda” prin care alți oameni se arată așa cum sunt. Christopher spune lucrurilor pe nume, el nu minte pentru că nu poate și subtilitățile îl induc în eroare – nu pricepe de ce oamenii folosesc metafore, de exemplu, în loc să numească situațiile așa cum sunt. De aceea, și oamenii din jurul său trebuie să-i răspundă la obiect, fără înțelesuri ascunse, căci, de fiecare dată când Christopher nu înțelege ceva, el întreabă fără menajamente cum stau lucrurile.
Mama lui Christopher e interpretată de Carmen Ungureanu.
Vă recomand să vedeți spectacolul datorită sensibilității cu care romanul a fost rescris pentru a fi pus în scenă. Povestea este emoționantă pentru că arată vulnerabilitatea noastră, a tuturor, atunci când suntem puși față în față cu situații grele, uneori exasperante și ne arată că lecțiile în viață pot fi învățate cu adevărat doar pe propria piele.
”O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” a câștigat, de asemenea, premiul pentru ”Cea mai bună regie” în 2016. În spectacol mai joacă Emilian Oprea (pe care-l știi din filmul ”De ce eu?” sau din recenta mini serie de la HBO, ”Valea Mută”), Ana Ciontea și Rodica Ionescu.
