O luaţi de la capăt? Nu, de la zero.

by Andreea

M-am urcat într-un taxi de la Pelicanul şi am spus: “În Floreasca”. “Ştiţi”, îmi spune el, “eu am venit din Timişoara acum două sărtămâni şi nu prea ştiu Bucureştiul”.

*

Aici stânga, şi dreapta, şi stânga, înainte, acum tot înainte. Cam aşa a sunat drumul până acasă şi am simţit că şi el s-a simţit bine şi uşurat că primeşte ajutor. Ca să fiu sinceră, toată călătoria m-am gândit că trebuie să vadă că bucureştenii sunt de treabă şi că, în pofida legendelor care circulă, suntem totuşi oameni.

*

S-a mutat la Bucureşti pentru că prietena lui, studentă la Medicină, i-a dat ultimatum. “Ori te muţi cu mine, ori gata”. În Timişoara lucra în Jandarmerie, pe maşină de intervenţii. “De ce n-aţi rămas în sistem?” Avea misiuni prin ţară de câte două-trei săptămâni şi, după scăderea lefurilor, a pierdut 1000 de lei şi i s-a părut că efortul nu mai merită. “Aşa că aţi luat-o aici de la capăt?”. “Nu, de la zero”, mi-a spus el. Nu am înţeles foarte bine diferenţa, însă m-am gândit că zero necesită mai mult efort de reacomodare decât capătul. Poţi s-o iei de la capăt când o acţiune nu-ţi iese, reîncerci. Însă o iei de la zero când laşi în urmă tot ce ştii despre tine şi începi să te reconstruieşti.

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: