Roxana Mărăcineanu, o fostă înotătoare de origine română, care a emigrat în Franța cu familia în 1984, pe când avea numai 9 ani, a fost azi numită ministrul sportului de către președintele Emmanuel Macron.
Roxana a început să facă înot în Franța și, în 1998, ea a devenit prima campioană mondială la înot a acestei țări după ce a câștigat la proba de 200 de metri spate în cadrul întrecerilor de la Perth, Australia. În 2000 a luat și o medalie de argint la Jocurile Olimpice de la Sydney, iar în 2004 și-a încheiat cariera sportivă, însă nu a părăsit sportul. Ea a continuat să vorbească despre importanța activității fizice și, în 2010, s-a implicat și mai mult când a intrat în politică din partea Partidului Socialist la alegerile regionale.

Roxana Mărăcineanu
De ce contează pentru noi că a primit funcția aceasta?
Numirea Roxanei Mărăcineanu ministrul sportului în Franța ne arată că pentru statul francez nu contează de unde vine un om atâta vreme cât acesta are abilitățile necesare să facă lucrurile să meargă. Dacă ne îndoiam că meritocrația nu mai are nici o valoare, să nu uităm că îndoiala noastră poate că are sens într-o țară ca România, dar că prin alte părți să fii bun la ceva încă are importanță.
Un astfel de om în România ar fi mai mult decât binevenit, însă tot un astfel de om într-o țară ca România ar putea exista doar dacă și restul ar fi cel puțin ca ea, adică oameni cât mai corecți, care își doresc sincer să construiască și, fiecare pe domeniul său, să facă lucruri durabile. Un om ca Roxana într-o țară ca România de azi ar fi doar o excepție care s-ar pierde într-o mare de incompetență, rea voință și pierde vară. Pe scurt, în ciuda bunelor sale intenții și aptitudinilor dovedite, un ministru ca Roxana nu ar avea ce să facă într-o țară ca România pentru că n-ar avea cu cine.

Constantin Popovici în urmă cu două săptămâni la Red Bull Cliff Diving la Copenhaga. Foto: Red Bull Content Pool
Cine poate schimba lucrurile și la noi?
E, desigur, enervant să vorbim în fiecare zi despre corupție și despre cum, din cauza ei, stagnăm și, uneori, regresăm pe o mulțime de planuri. Cu toate lipsurile care există aici, sportivii români continuă să aibă rezultate în sporturile pe care le practică, adesea datorită efortului și pasiunii lor pentru disciplina aleasă, fără nici un merit real al sistemului care, în contextele oportune însă, se laudă, bineînțeles, cu performanțele acestor oameni.
Cel mai recent astfel de exemplu e Constantin Popovici, un sportiv român care a intrat în topul mondial al celor mai buni săritori în apă de la mare înălțime după ce a participat la Seria Mondială Red Bull Cliff Diving în etapa de la Copenhaga, unde a reușit să obțină locul 7 încă de la debut și să impresioneze juriul internațional.
Puțini sunt cei care știu însă că pentru această reușită, Constantin a plecat să lucreze în străinătate în show-uri de sărituri în apă ca să aibă ocazia să se antreneze în condițiile cele mai bune. În timp ce în alte țări sportivii ca el beneficiază de cea mai nouă tehnologie atunci când se antrenează, la București, Constantin e nevoit să sară în continuare pe bureți în loc de bazin cu apă pentru că în capitală nu există în 2018 un bazin olimpic. Interviul pe care l-am făcut cu Constantin Popovici îl poți citi AICI.

Piața Victoriei în vara lui 2018. Foto: Europa FM
E, deci, momentul ca alături de Constantin, care vorbește deschis despre condițiile precare de la noi și despre efortul pe care îl depune ca să aibă rezultatele grozave pe care le are, să facem și noi, ca el, ce putem: să vorbim deschis despre ce nu funcționează, să povestim despre ce facem ca să îmbunătățim, fiecare pe felia lui, lucrurile, să ne implicăm civic cum și cât putem fiind buni și activi, să mergem, în cele din urmă, la vot, atunci când e momentul, să nu închidem ochii. Căci, prin adaptarea unei maxime de-a pictorului Goya, somnul națiunii naște monștri, atunci când spiritul civic e anesteziat.