Aida Popovici lucrează de 6 ani la NHS în Marea Britanie. NHS e sistemul public de sănătate al englezilor. Până azi, 4 mai, în Marea Britanie au fost depistați cu coronavirus 187.000 de oameni și au avut loc 28.446 de decese.
Marea Britanie are o populație de aproape 67 de milioane de locuitori conform Eurostat 2019 și se află pe locul patru la nivel mondial în acest moment în ceea ce privește numărul de persoane infectate cu coronavirus și, implicit, al deceselor, după SUA, Spania și Italia.
Aida Popoviciu lucrează în sistemul public de sănătate al Marii Britanii, NHS, așa că am vorbit cu ea despre ce înseamnă să fii în linia întâi în această perioadă și cum a răspuns sistemul în acest context dificil pentru toată lumea. În plus, mama Aidei e radiolog, tot în sistemul NHS, și în această perioadă face ecografii persoanelor infectate cu Covid-19.
Haide să afli cum arată lucrurile în sistemul medical britanic, dar și-n societatea engleză și ce putem învăța din cum acționează alte țări în aceste zile!
Pentru toți cititorii care sunt acum pe frecvență, prezintă-te în câteva cuvinte…
Sunt Aida Popoviciu, am 32 de ani, sunt născută în Cluj, crescută în Oradea și apoi la Orăștie, însă am revenit la Cluj pentru studii universitare. Pentru master, am optat pentru București, unde am și ajuns să locuiesc, de aproape 10 ani. În ultimii 6 ani, acasă, pentru mine, este atât București, cât și Londra. Schimb avioane o dată la 4 săptămâni, iar asta îmi creează un sentiment fantastic de bucurie.
Lucrez în NHS, tot de atâția ani. Am început ca personal administrativ în departamentul de radiologie al Queen Elizabeth Hospital (QEH), mă ocupam exclusiv de programările pacienților pentru rezonanță magnetică și osteodensitometrie, iar de un an și jumătate sunt admin manager, fac în continuare munca cu care am început, dar, acum, trebuie să conduc și să coordonez o echipă de 18 persoane.
Cum ai ajuns să lucrezi pentru NHS?
Am ajuns să lucrez în NHS datorită mamei mele, care e medic radiolog și care deja lucra în NHS de câțiva ani buni. În acea perioadă, am avut o oportunitate de interviu în departamentul de radiologie al QEH, unde lucra mama mea, l-am luat, iar, de atunci și până azi, am tot învățat despre NHS și spitalul pentru care sunt angajată. Marea provocare însă a fost să descopăr tipologii de oameni, un alt sistem de sănătate decât cel despre care deja știam, cel românesc, un oraș vibrant, divers, care nu doarme și nu judecă, indiferent de oră. Această mutare a dus la evoluția mea personală și profesională.
Îți place ceea ce faci?
Jobul meu ca manager e unul complex. Mențin o ordine, împreună cu supervizorul echipei, mă asigur că normele și task-urile sunt respectate, însă am grijă ca personalul să înțeleagă de ce luăm anumite decizii. Îmi place să cred că lucrurile merg fluent, iar feedback-ul primit îmi confirmă asta.
Avem sisteme de lucru eficiente, deja existente, dar comunicăm deschis, avem un mediu proactiv, orice idee care poate ușura task-urile zilnice, e gândită și eventual adoptată. Am o susținere bună din partea managerilor mei.
Pentru a putea fi manager într-un spital, trebuie să fii obiectiv, pentru că e și un business, dar îți trebuie și empatie, și atenție la cum se discută lucrurile. Principiul pe care spitalul meu se bazează e că pacienții sunt întotdeauna pe primul loc, iar noi trebuie să avem un mediu eficient și happy, cum spun englezii, pentru a putea livra servicii excelente către pacienți, “Working together to improve healthcare”. E important acest “improve”, e important să înțelegem că putem evolua, că putem face o schimbare, iar asta ține de noi toți, iar acest “improve”, cumva, te asigură că vei fi ascultat.
Pe urmă e personalul, fără el, spitalul nu ar putea funcționa. Iar aici, indiferent de categorie, fie că sunt medici, administratori ori personal de curățenie, toți sunt importanți, iar datoria lor e să-și facă treaba bine. Ce e interesant e că tot personalul e conștient de acest aspect. Fiecare știe ce are de făcut și are o responsabilitate față de asta, deși, ca peste tot, sistemul e perfectibil.
NHS a fost gândit pentru toată lumea, indiferent de statutul social
Ce înseamnă NHS pentru Marea Britanie, cât de important e acest sistem pentru țară?
În 1948, Ministerul Sănătății a pus bazele NHS, la Manchester. NHS, acest termen generic, definește, practic, sistemul de sănătate public ce deservește tuturor cetățenilor englezi, bazat pe nevoile lor medicale. Orice rezident al acestei țări, indiferent de naționalitate, care deține un număr de identificare nominal, sugerează că e eligibil pentru a beneficia de NHS.
Acest sistem a fost gândit pentru toată lumea, indiferent de statutul social. Era nevoie de așa ceva pentru țara asta, dacă ne uităm la istoria acesteia. Până în acel moment, nu existase un sistem public de sănătate, universal, fiecare persoană fie plătea, din buzunar, consultațiile ori investigațiile, fie consiliul oferea un soi de suport local.
Datorită acestui aspect, guvernul alocă buget generos pentru a-l face gratuit, iar asta explică de la sine importanța pentru Marea Britanie. Banii pentru susținerea NHS vin de la populația activă, care plătește taxe.
Cum a fost primită vestea Covid-19 în Marea Britanie? Care a fost primul răspuns din partea autorităților și cum s-a schimbat în primele săptămâni abordarea în ceea ce privește acest virus?
În momentul în care a fost făcută publică vestea că acest virus, coronavirus, se răspândește exponențial, Marea Britanie a avut o abordare, în stilul caracteristic. A mers pe sugestii, nu pe impunere.
În prima fază, nu a închis frontiere, nu a optat pentru lockdown, dar a sugerat, în mod imperativ, distanțarea socială. Oamenii nu au reacționat, însă persoanele peste 65 de ani s-au conformat ceva mai bine decât tinerii. Știrile curgeau, numărul cazurilor de persoane infectate creștea și când numărul decedaților a atins praguri înalte, guvernul a luat măsuri. A impus lockdown, cum au făcut și alte țări, s-au închis școlile, apoi barurile, restaurantele și magazinele, s-a sugerat să se lucreze de acasă, unde e posibil, să se evite transportul în comun și, doar dacă e necesar, să fie utilizat. În final, după câteva săptămâni, au suspendat și zborurile, însă nu total.
Populația, de data asta, a ascultat și s-a conformat rapid.
Toată populația a primit o scrisoare de la Boris Johnson, cu antetul 10 Downing Street, care ne informa de măsurile de siguranță și protecție ale populației care sunt luate sau vor fi luate. Știi cum e? Te face să te simți apreciat și mândru
Care a fost responsabilitatea NHS în ceea ce privește felul în care Marea Britanie s-a poziționat vizavi de Covid-19? De unde primiți voi recomandările vizavi de ce măsuri aveți de luat?
Lucrurile în țara asta merg foarte bine, din punctul meu de vedere, NHS și-a făcut datoria la nivel de comunicare, în masă, cu sfaturi și măsuri, actualizate constant, referitor la Covid-19. Orice ai nevoie să știi, găsești la ei pe site, iar cei fără acces la web au fost informați printr-o scrisoare. De fapt, toată populația a primit o scrisoare de la Boris Johnson, cu antetul 10 Downing Street, care ne informa de măsurile de siguranță și protecție ale populației care sunt luate sau vor fi luate. Știi cum e? Te face să te simți apreciat și mândru.
NHS a creat o linie specială de contact, 111, a adunat resurse umane și a sfătuit și acționat, așa cum a avut protocolul. Pe scurt, oricine prezenta simptome de Covid-19, trebuia să informeze 111, iar o asistentă sau un paramedic suna, ulterior, sfătuind izolarea la domiciliu pentru 7 zile dacă persoana în cauză locuia singură ori 14 zile dacă erau mai multe persoane în aceeași casă. Dacă simptomele persistau, atunci medicul de familie te sfătuia ce să faci, iar dacă simptomele se înrăutățeau și temperatura creștea, o ambulanță te prelua și te transporta la spital. Cam ăsta e sistemul și acum.
Locuri în spital sunt și au fost mereu, iar Armata s-a mobilizat excepțional și, în mai puțin de 10 zile, a deschis un nou spital, Nightingale Hospital, cu o capacitate de până la 4000 de paturi, pentru a oferi suport spitalelor care ar putea să intre într-o criză de capacitate. Dacă citești ziarele, acest spital are doar 35 de pacienți admiși, iar spitalele doresc, în general, să își păstreze pacienții la nivel local.
Spitalele, în țara asta, fac parte din anumite trusturi, care, fiind publice, se supun regulilor NHS. Dacă ne referim strict la nivel de spital, fiecare are un departament de ”infection control”, responsabil de echipamente, de normele siguranță și de protecție. Apoi, s-au creat echipe responsabile de tot ce înseamnă Covid-19, care au preluat aceste activități de monitorizare. ”Infection Control” lucrează îndeaproape cu aceste echipe. NHS se supune reglementărilor guvernamentale.
Concret, cu ce se ocupă NHS în această perioadă?
NHS e responsabil să susțină spitalele cu ceea ce au nevoie, echipament, medicamente, echipamente de protecție, personal și să se asigure că situația nu scapă de sub control. De aceea, spitalele fac constant raportări către NHS.
Până s-au pus pe roate toate procesele de combatere ale acestui virus, și aici a fost o criză în ceea ce privește echipamentele de protecție, dar lucrurile s-au remediat cât de cât rapid.
Apoi, s-a suspendat orice activitate de rutină, concentrarea făcându-se pe pacienții cu Covid-19 și pacienții de prioritate 2ww, cu suspiciuni sau confirmare malignă (2 weeks wait – înseamnă că pacientul trebuie să fie consultat, examinat, diagnosticat și tratamentul început în maxim 2 săptămâni). Fiecare spital și-a transformat secțiile existente pentru a putea fi utilizate de pacienții cu Covid-19.
Cum privesc englezii NHS-ul, de obicei, și acum, în contextul Covid-19?
NHS e credibil, oamenii sunt profund recunoscători că au acces la un sistem dotat cu orice e nevoie. NHS are bani și oameni puternici, la conducere. Până la urmă, despre asta e vorba.
Sigur, există întrebarea, ”De ce mor atâția oameni?” Păi, asta ține de individ, exclusiv. Cum îți spuneam, mama mea e medic radiolog și vede imagini cu pacienți cu Covid-19, zilnic. Îmi spune că fiecare pacient vine cu un istoric diferit, dar cert e că modificările acestei boli sunt agresive, în timp foarte scurt. Ține de medici și tratament, până la un punct. Dincolo de acestea, mai e și forța ta, credința ta, norocul tău. Realitatea e dură!
Cum s-a schimbat viața ta în această perioadă?
Situația asta poate fi abordată în două feluri: fie ești calm, te informezi corect și filtrezi informația, lași deoparte toată influența Facebook-ului, fie te panichezi, crezi că orice zboară, se mănâncă și, în final, îți faci singur rău, nu virusul.
Eu am ales să rămân calmă, să mă asigur că sunt protejată, în public, cu mască, cu mănuși, cu gel igienizant, să mă asigur că mă distanțez de oameni. La serviciu, e același sistem, comunicarea a fost transparentă, nu mi-e teamă. Văd că există o organizare și asta mă mulțumește.
Așa că situația nu mi-a schimbat prea mult viața, în afară de faptul că nu pot să-mi văd oamenii dragi. Dar, noroc cu tehnologia, ei sunt aproape, chiar dacă departe. Și vom recupera și fizic.
Cred, cu tărie, că guvernele vor trebui să repornească economia, mai responsabil, altfel, pe termen lung, va fi tragic.
Premierul Boris Johnson a fost unul dintre pacienții cu Covid-19. În ce fel a influențat îmbolnăvirea lui abordarea acestui virus? A contat în vreun fel?
Așa e, premierul Boris Johnson a fost unul dintre pacienții cu Covid-19. Forma bolii, în cazul lui, a fost ceva mai ușoară și, din ce s-a comunicat, recuperarea a venit cu tratament specific, însă fără intervenții majore.
Oamenii au fost empatici, nu s-au observat schimbări de atitudine și panică. Până la urmă, cred că trebuie să înțelegem, că, în fața acestor boli, nu contează că suntem simpli oameni ori conducem o țară sau o lume. Virusul face treaba pe care o știe, atât.
Cum face față sistemul britanic contextului Covid-19?
Declarațiile și deciziile oricărui premier și guvern nu sunt pe placul tuturor. Dar se conformează și adaptează. Evident, sunt statistici de urmărit, experții își fac treaba, iar măsurile se iau pentru a proteja populația. Deocamdată, suntem în lockdown, până pe 11 mai 2020. Ideea lui Boris Johnson vizavi de “herd immunity” e încă pe rol, dar cumva, mai pe după perdea. Cum a și declarat zilele trecute, Marea Britanie a trecut de vârful pandemiei, statistic vorbind.
Cum arată viața în Marea Britanie acum? În ce fel a afectat Covid-19 viețile oamenilor? Care e planul de redeschidere treptată a societății, cum arată la voi?
Viața în Marea Britanie, acum, e străbătută de liniște. Nu avem nevoie de declarații ca să ieșim la cumpărături, să facem sport sau să mergem la serviciu, acolo unde se impune.
Să-ți spun un lucru interesant vizavi de elevii școlilor primare și secundare. Pentru elevii cu părinți în poziții cheie (key workers) în domenii cum ar fi sănătatea, transportul, utilitățile, etc. s-au implementat măsuri de distanțare socială în școli, iar elevii pot participa la cursuri în școală. Pentru restul, școala online funcționează bine. Sistemul educațional are o abordare diferită față de cel românesc. Până acum, nu am auzit neplăceri.
Legat de cumpărături, pentru alimente și cele necesare, supermarketurile sunt deschise, ca peste tot în lume. Tot cu distanțare socială, dar oamenii au voie să meargă la cumpărături, fără griji. Trebuie să îți mărturisesc că foarte puțini oameni nu au mască ori mănuși, cazuri singulare.
Oamenii fac shopping online, în mod frecvent, chiar și pentru alimente. Shopping-ul online pentru alimente a fost suprasolicitat, încă sunt probleme aici, dar restul shopping-ului merge perfect, livrările sunt rapide.
Cred că singura problemă este pentru acea parte a populației care lucrează pe cont propriu. Odată cu lockdown-ul, business-urile mici și-au suspendat activitatea și aici e o problemă financiară. Guvernul a dezvoltat o schemă de a susține aceste business-uri și le vor acorda 2500 lire pe lună, dar plata va începe din iunie 2020, însă e retroactivă.
Planul de redeschidere a societății britanice pare că urmează modelul celorlalte țări europene. Acum s-au redeschis restaurantele/ cafenelele doar pentru livrări. Vedem ce se mai întâmplă după 11 mai.
Zilele trecute și voi, membrii NHS, ați făcut testul pentru depistarea Covid-19. Cum a fost experiența? Cum te-ai simțit înainte de test? Ai avut colegi care au fost depistați pozitiv, dar care erau asimptomatici?
Așa e, Andreea! Pentru key workers, pe website-ul guvernului s-a implementat sistemul de testare, indiferent că ești asimptomatic ori simptomatic. Personal, nu sunt simptomatică, iar motivul principal, pentru care am decis să mă testez, este că dacă restricțiile de călătorie se anulează, aș vrea să ajung în România. Asta nu înseamnă că renunț la măsurile de protecție.
Există două opțiuni de testare. Dacă ai mașină, poți să te deplasezi la unul dintre centrele dedicate testării pentru Covid-19, care e în apropierea zonei de rezidență. Dacă nu ai mașină, poți să comanzi kit-ul de testare, prin curierat rapid și, odată efectuat, tot ei vin să îl ridice.
Eu am optat pentru a mă deplasa la centrul de testare. Programarea am făcut-o cu o zi înainte, iar în ziua testării, am petrecut acolo aproximativ 10 minute. Organizarea este impecabilă. Rezultatele le primești în 48 de ore și îți acordă un mic certificat, care atestă prezența la testare. În fix 48 de ore, pe ceas, am primit rezultatul printr-un mesaj text. Cum era de așteptat, rezultatul e negativ. Documentul cu rezultatul se primește pe mail.
Pe de altă parte, da, am colegi confirmați pozitivi, dar nu asimptomatici. Nu mă sperie asta, cât timp lucrurile sunt sub control.
Cum se vede la voi o reintrare într-un așa zis normal? În cât timp se preconizează că viața va fi ca înainte, fără a se mai afla sub semnul interdicțiilor și a precauțiilor?
Termenul pentru revizuirea acestui lockdown este 11 mai 2020. Specialiștii însă spun că restricțiile se vor prelungi până spre iulie 2020.
Cred că va trebui să învățăm să trăim cu acest virus, așa cum lumea a învățat să trăiască și cu alte boli, până un vaccin va fi dezvoltat. Va trebui să învățăm să purtăm mască, în public, în mod obligatoriu, nu putem decât să ne conformăm, nu? Partea bună e că ochii vor vorbi mai mult. (râde)
Odată redeschise restaurantele și pub-urile, lucrurile vor reveni la un așa-zis “normal”, însă sunt sigură că măsurile de distanțare socială nu se vor relaxa. Adunările la evenimente mari sunt anulate pentru tot anul în Marea Britanie.
Ce rol are NHS de acum înainte în contextul Covid-19? Aveți atribuții noi sau unele speciale care țin în perioada următoare de monitorizarea relaxării, a redeschiderii societății?
NHS se asigură că nu intră în colaps, vizavi de pacienți și staff, și face orice îi stă în putință pentru asta. NHS trebuie să fie actualizat, moment de moment, cu informații vitale și să transmită informațiile spre spitale.
În afară de purtatul echipamentelor de protecție și măsuri adiționale de curățare a zonelor afectate de pacienții cu suspiciune de Covid-19, nu există atribuții noi. De exemplu, la noi în departament, s-a redus la minim activitatea pentru examinări de rutină, iar pacienții cu suspiciune ori confimare de Covid-19 petrec un timp foarte scurt în departament, pentru a proteja tot personalul.
Cum ai perceput tu activitatea NHS și nivelul său de pregătire în contextul ăsta?
Indiferent la ce nivel discutăm, când te confrunți cu o situație nouă, îți trebuie un pic de timp să îți dai seama cum să faci și cum să nu faci lucrurile. Așa s-a întâmplat și cu NHS și coronavirus. În ansamblu, se putea mai bine, dacă te uiți în ograda altor țări, dar dacă nu compari, NHS se descurcă dincolo de acceptabil. Iar asta e datorită personalului.
Îmi văd mama echipată, ca un astronaut, de fiecare dată când face o ecografie unui pacient cu Covid-19
Ce înseamnă pentru tine să trăiești un asemenea eveniment în ceea ce, generic, se numește linia întâi?
Am situații în care simt adrenalina la nivel ceva mai înalt decât de obicei. Știi cum e, când nu ai prea multe informații, nu prea știi de unde să te apuci de lucruri, dar mi-am păstrat calmul și în situațiile de panică. Am făcut tot ce a fost necesar și fezabil, încât colegele mele să fie în siguranță, pe cât se poate, în aceste condiții.
Îmi văd mama echipată, ca un astronaut, de fiecare dată când face o ecografie unui pacient cu Covid-19 si mă bucură că lucrurile sunt făcute ca la carte.
Cu toții scriem istorie, mă simt mândră!
E important să nu te simți singur în aceste vremuri
Care sunt bunele practici NHS din acest context pe care le-ai exporta oriunde în lume ca modele de urmat?
NHS s-a organizat destul de rapid în ceea ce privește dotările și echipamentele.
Linia unică dedicată Covid-19, pentru a anunța cazurile simptomatice, face mai ușoară și mai rapidă gestionarea situației curente.
Staff-ul NHS e extrem de dedicat, iar oamenii sunt responsabili de ceea ce fac, fără să aștepte ceva în schimb. E plus valoare pentru sistem.
NHS a dezvoltat tot felul de platforme online pentru wellbeing. Ținem cont de statisticile acestei țări, care spun că un procent ridicat de oameni suferă de anxietate și depresie. E important să nu te simți singur în aceste vremuri.
Și, nu în ultimul rând, testarea. Faptul că acum, în Marea Britanie, se testează, generic, în masă, e vital, pentru a putea avea acuratețea datelor și a ști, concret, cu ce se luptă țara asta.
