Anul trecut, înainte de ziua mea de naștere care e pe 17 iulie, mă prosteam pe Facebook cu meme-uri cu Robbie Williams despre care spuneam că vine special să-mi cânte mie ”La mulți ani!” Toată joaca mea s-a transformat într-o petrecere de 30 de ani pe care nu am s-o uit niciodată: Radio ZU mi-a oferit 10 bilete la Golden Circle pentru prietenii mei și pentru mine, iar Telekom m-a invitat să fac interviuri televizate cu membrii echipei lui Robbie Williams care au fost apoi difuzate în seara în care a avut loc concertul pe unul dintre posturile Dolce.
Anul trecut la concertul lui Robbie Williams în ziua în care am împlinit 30 de ani. Partea și mai amuzantă a fost că la 18 ani îl văzusem pe Robbie pentru prima oară la Budapesta, acesta fusese cadoul părinților mei pentru mine. Prietenii mei au scris anul trecut un banner care spunea: My 18th and 30th b-days @ your concerts! Evident, cu dedicație pentru Robbie, care însă nu a văzut mesajul.
Săptămâna trecută mi-a picat fisa: vine 17 iulie din nou și nu știu ce să fac cu ziua mea de naștere. O banală ieșire la bere cu niște prieteni a făcut lumină: Cătălina, una dintre ele, m-a anunțat că pleacă la Electric Castle și că are un loc liber în cort. De ce nu?, mi-am zis, cu atât mai mult cu cât cu Cătălina am mai împărțit cortul la Peninsula la Târgu Mureș cu aproape 8 ani de zile în urmă. Poate e momentul să repet experiența. Zis și făcut!
Cu abonamentul pentru festival am rezolvat-o repede, căci Red Bull, unul dintre sponsorii principali ai festivalului, care anul acesta va avea propria scenă în castelul de la Bonțida, și colaboratori cu care lucrez de peste 5 ani de zile, m-au ajutat cu asta. Apoi, mi-am făcut rapid cont pe site-ul Electric Castle și mi-am cumpărat accesul pentru camping. Mai rămânea problema drumului, așa că ieri am lansat pe Facebook întrebarea: Cine pleacă joi dimineață spre Bonțida și are un loc liber în mașină? Ca plan B aveam Memento Bus, o subdivizie nou lansată de autocare a lui Christian Tour, care are prețuri foarte bune. Cu ei am plecat, de exemplu, la TIFF și am plătit pentru biletul de dus doar 6 euro.
Anul ăsta e prima dată când merg la Electric Castle și abia aștept.
Foto: clujlife.com.
Numai că până să iau o decizie în acest sens, am fost sunată de cei de la J&B, care m-au întrebat dacă vreau să merg la Electric Castle cu party jet-ul J&B, adică un avion privat care va pleca joi seară la ora 21.00 din București spre Cluj cu alți 20 de câștigători norocoși la un concurs tematic care a avut ca premiu cursa asta. În numai o oră vom fi acolo. Da, bineînțeles că vreau!, am răspuns dintr-un foc, recunoscătoare pentru oportunitatea asta și zâmbind în sinea mea că, iată, din nou, toate se leagă în preajma zilei mele de naștere în moduri nesperate, doar pentru că am luat, ad-hoc, decizia simplă să mă duc să experimentez o situație nouă, un loc nou, un eveniment la care nu am mai fost până acum.
O să deschid o paranteză ca să spun că anul trecut, la 30 de ani, am luat decizia să profit de orice îmi iese în cale: orice șansă, orice experiență, orice cadou mi se face, orice om bun care vrea să îmi ofere ceva, o să spun DA! E și unul dintre motivele pentru care la vremea respectivă am schimbat titlul blogului din: ”Atâtea lucruri de învățat, atât de puțin timp” în ”Atâtea lucruri de trăit, atât de puțin timp.” De atunci mi s-au întâmplat multe lucruri foarte frumoase, atât proiecte pentru care am lucrat, cât și gesturi dezinteresate ale oamenilor care mi-au făcut surprize de tot felul. De la necunoscuți, la prieteni, la agenții de tot felul cu care colaborez și până la unele cu care, a la long, nu am nimic de-a face, dar unde există oameni care mă urmăresc, am avut parte de momente extraordinare.
Foto: varzaru.eu
Așa că joi voi pleca cu rucsac, sac de dormit, izopren și cizme către festival într-un avion privat alături de o mână de alți norocoși și, timp de o oră, cât facem până la Cluj, ni se promit surprize una și una, ceea ce nu poate, firește, decât să mă încânte, abia aștept să văd despre ce va fi vorba. Veștile bune pentru mine nu se încheie aici pentru că J&B mă aduce și înapoi acasă luni, pe 18 iulie, tot cu avionul, pentru că mi-au cumpărat și bilet de întoarcere la cursă de linie, ca să fie treaba, treabă. Totul e, deci, cu mult peste ceea ce speram și mi-am imaginat că se va întâmpla când am ales să mă duc anul acesta la festival.
În încheiere vreau, ca și anul trecut, să menționez că gestul lor de prietenie e neașteptat pentru mine, ca și anul trecut cu Radio ZU și Telekom, și anul acesta J&B îmi întinde mâna fără să am niciun fel de parteneriat de vreun fel cu ei, în mod cât se poate de dezinteresat și, deși pare greu de crezut poate, lucrurile stau așa cum vi le-am relatat, în fix același context de ”mamă, ce tare” în care situațiile s-au legat și au curs și anul trecut pentru mine.
Ne vedem la festival!
