Patul de acasă

by Andreea Vasile

dead tired

Sunt nopţi în care somnul este o călătorie continuă de la stânga la dreapta patului şi înapoi

A fost o săptămână plină, cu 12-13 ore de muncă pe zi. Din cauza asta am ajuns acasă agitată, am dormit agitat, m-am trezit agitată, mereu cu gândul la ce urmează să fac, oare cum să îmi planific ziua ca să le duc la capăt pe toate?

*

În fiecare zi am adormit greu şi, deşi eram în pat poate pe la 10.30 – 11.00, aţipeam pentru câteva ore, după care restul nopţii mă păzea cu ochii în tavan. Aşa că ieri am hotărât să mă duc acasă la părinţi şi să înnoptez acolo, poate îmi revin.

*

Este greu de înţeles ce anume există în spaţiul ăla în care am crescut de găsesc mereu confortul care mă odihneşte. A fost o seară obişnuită în care am povestit cu ai mei despre toate lucrurile care ni s-au întâmplat în ultima vreme, apoi m-am dus la culcare. Şi am căzut, fără nici un gând, fără nici o preocupare, ca şi când te-ai arunca în gol, fără să-ţi pese încotro te duci. Ştiu că mama m-a învelit şi, odată lumina stinsă, Ene mi-a suflat pe gene şi totul s-a transformat în visare.

*

Când ceasul a sunat la 7.30 dimineaţă, mă simţeam ca şi când aş fi dormit o săptămână. Mi s-a părut că toată agitaţia din zilele trecute nici nu a existat, că am umblat ca o fantomă, fără să fiu sigură că ce mi se întâmplă, mi se întâmplă mie, un pic confuză, un pic speriată, în mare parte nepăsătoare şi amorţită.

*

Ce este oare în spaţiul ăsta de acasă de ne ajută să ne revenim de parcă un medic priceput ne-ar da vreun cocktail de pastile care îşi face efectul cât ai bate din palme?

0 comment

You may also like

0 comment

Tea May 27, 2013 - 12:33 pm

hmmm.. hai ca mi-ai dat o idee :))

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: