La doar o oră și jumătate de București, cu mașina, ajungi la Ferma Piscicolă din Ciocănești, județul Călărași. Aici a avut loc, pe 14 septembrie, o nouă întânire, a opta, din cadrul seriei #MunteniaBrunch, organizată de Asociația My Transylvania și My Secret Romania, cele două grupuri de prieteni care își doresc să te readucă mai aproape de viața la sat și de mâncarea simplă, cu produse locale și cu gusturi incredibile, pe care părinții și bunicii noștri le cunosc prea bine. În plus, le-au fost alături și WWF România și Ferma Piscicolă Ciocănești, gazda evenimentului.
Vedere din aer către Ferma Piscicolă Ciocănești
”Pește, icre de pește și saramură de pește” a fost un eveniment sold out, căci numeroși au fost invitații care au vrut să poposească în lunca Dunării ca să încerce borș de pește și alte bucate specifice locului, gătite de localnici cu ingrediente din curțile lor. S-au minunat și s-au lins pe degete, și, în afara mâncării, s-au plimbat prin sat, au pescuit, s-au plimbat cu barca și au asistat la demonstrații de meșteșuguri. Gazda lor, venită din apropiere, din comuna Spantov, a fost meșterul Petre Stan, în vârstă de 76 de ani, care lucrează, de când era adolescent, cu lemnul. Asta a făcut toată viața lui.
Următorul eveniment din seria „Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia” va avea loc pe 5 octombrie, Plăcintă de dovleac, chiseliță, ”taci și-nghite.”
Liniște, pace și peisaje frumoase la Ciocănești
Meșterul Petre Stan a venit la Ciocănești cu linguri și scăunele cu trei picioare meșterite cu răbdare și pricepere. Sunt doar câteva dintre obiectele pe care le face încă de la 17 ani, așa cum a învățat de la tatăl lui, și la care și azi lucrează cu plăcere, fie că are chef s-o facă, fie că primește comenzi.
”O viață întreagă asta am făcut,” mărturisește meșterul în timp ce lucrează cu atenție lingurile lui de lemn, ca să vadă și oamenii de la oraș, nefamiliarizați cu asemenea practici, cum se făceau odată obiectele de care oricine avea nevoie prin gospodărie. Lângă el stau frumos aliniate instrumentele cu care a lucrat toată viața – teslă, bardă și cuțitoaie – și pe fiecare o folosește cu precizie și îndemânare.
Meșterul cioplește lemnul care, încet, dar sigur, devine lingură
Meseria asta m-a ajutat să am ce pune pe masă la copii
Lucrul cu mâinile a fost meseria de-o viață a meșterului Petre Stan și datorită ei a pus mâncare pe masă celor patru copii pe care-i are. Odată, pe obiectele pe care le făcea, primea produse – mălai, făină, ouă – ce aveau oamenii prin gospodării și erau dispuși să ofere pentru ce lucra meșterul care toată viața a locuit în comuna Spantov.
”Am avut o viață grea, pe la noi nu exista pământ să-l poți lucra și, în general, condițiile erau mai vitrege. Meseria asta m-a ajutat să am ce pune pe masă la copii, să-mi țin nevasta. Făceam linguri mici, linguri mari, de ciorbă, funduri de lemn, războaie de țesut la care lucrau femeile”, își amintește bătrânul Stan, care spune că niciunul dintre copiii lui, trei băieți și-o fată, nu a învățat meseria, că nu le-a plăcut.
Petre Stan n-a avut cui să dea meseria mai departe. Să fie asta ocazia?
Deși spune că i-a plăcut meseria asta, Petre Stan recunoaște că au fost momente în care a făcut-o și de nevoie, că dacă nu muncea, nu avea ce să mănânce. Își amintește că atunci când erau ”Moșii de vară”, adică pomenirea morților pe 15 iunie, înainte de Duminica Rusaliilor, și toată lumea gătea și dădea de pomană, el și alții din comuna lui pregăteau și câte o mie de linguri și reușeau să le vândă pe toate. Așa era tradiția și oamenii o respectau.
”După Revoluție, lucrurile au mai mers bine vreo zece ani,” explică meșterul. Apoi, lumea a început tot mai mult să cumpere tacâmuri de inox și farfurii din ceramică, porțelan sau sticlă. ”S-au schimbat vremurile și asta e,” spune resemnat domnul Stan.
Linguri lucrate manual de Petre Stan
Viața era mai grea înainte, dar și, într-un fel, mai simplă
Azi, oamenii sunt fascinați de astfel de obiecte lucrate manual și doresc, din nou, să le aibă. Fie că le folosesc în propria casă, fie că le păstrează ca pe un obiect de decor, nimic nu rămâne nevândut când ocazia îi aduce față-n față cu produse care, odinioară, reprezentau o banalitate pentru comunitate. Azi, ele sunt, adesea, obiecte de artă și lumea se minunează când le vede.
”Viața era, cum ziceam, mai grea înainte, dar și, într-un fel, mai simplă. Că aveau mult sau puțin, oamenii se descurcau, încălțați sau desculți, își trimiteau copiii la școală, să învețe carte și asta era. Azi, oamenii sunt tot mai pretențioși, au nevoie de multe și pentru cele multe e nevoie de bani. Copiii mei țin cu toții de serviciile lor ca să poată, la rândul lor, să-și crească copiii în timpurile de azi,” spune Petre Stan, împăcat că, orice ar fi, are meseria în mână și, atât timp cât e-n putere, e pregătit să muncească orice i se cere.
Acest interviu face parte din proiectul „Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia”, co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul acestei publicații sau de modul în care rezultatele ei și ale proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Evenimentul a fost organizat de Asociația My Transylvania în parteneriat cu My Secret Romania.
Fotografiile au fost realizate de Călin Stan.
Următorul eveniment din seria „Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia” va avea loc pe 5 octombrie, Plăcintă de dovleac, chiseliță, ”taci și-nghite.”
Bilete pentru eveniment AICI.
