Proprietara ”Casei Petruța” din Dîmbovicioara își aduce aminte de copilărie și de primele rețete învățate în familie.
Pe 9 august, la Dâmbovicioara, în județul Argeș, a avut loc Electric Camping/Full Moon Picnic. Pensiunea ”Casa Petruța” a fost locul de întâlnire pentru o seară cu mâncare delicioasă, muzică bună și înnoptat la cort. Evenimentul a fost semnat de Asociația My Transylvania și Fundația Conservation Carpathia, cu sprijinul My Secret Romania.
Următorul eveniment din seria „Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia” va avea loc pe 5 octombrie, Plăcintă de dovleac, chiseliță, ”taci și-nghite.”
Bilete pentru eveniment AICI.
Urdaș delicios gătit de doamna Petruța
Petruța Rădescu a fost una dintre bucătăresele acestui eveniment. Ea locuiește în Dâmbovicioara de peste 30 de ani. A avut o copilărie grea, în care, ca majoritatea copiilor de prin acele locuri, și-a ajutat părinții la treburile gospodărești. Școala reprezenta momentul fericit în care munca fizică era lăsată deoparte și, dacă ar fi putut, și-ar fi dorit să facă și-o facultate. E unul dintre regretele pe care le are și azi.
Am vorbit cu Petruța Rădescu despre cum a arătat copilăria ei la Dâmbovicoara și despre cum a învățat să gătească, dar și ce însemna o masă tradițională în acele locuri, cu alimente specifice zonei. În plus, mi-a povestit despre rețeta de urdaș, un preparat local, mult apreciat.
Cum ați descrie bucătăria locală, ce este specific zonei?
Aș spune că noi, românii, am căpătat rețete din toate zonele și, apoi, le modificăm. Asta face orice gospodină, nu? Prinde o rețetă și apoi își pune propria amprentă asupra ei. De exemplu, șuberekul, chiar dacă e turcesc, noi îl facem pentru turiștii care vin aici.
Aici, primul aliment pe care îl mâncam dimineața, când eram copii, era mămăliga. Cu ouă ochiuri, cu brânză. Asta era specific zonei. Dar tradiția asta o să se piardă, dacă nu s-a pierdut deja, și singurii care își mai încep astfel ziua sunt oamenii în vârstă.
Înainte, părinții noștri se gospodăreau să aibă din ce trăi
Cum era copilăria dvs?
Muncă, muncă și iar muncă. Dacă azi oamenii mai țin animale, vaci, în special, pentru indemnizația pe care o primesc de la stat, pentru că trăim vremuri foarte grele, înainte, părinții noștri cumpărau pământ, cumpărau animale, nu le dădea nimeni nimic și singuri se gospodăreau să aibă din ce trăi. Iar noi, alături de ei, munceam, în vacanțe, mai ales, cot la cot, de dimineață până seara. Pentru mine, când începea școala, era o sărbătoare, pentru că scăpam de muncă. Atunci, oamenii făceau mulți copii, aveau cu cine lucra pentru că rar se întâmpla ca un copil să plece departe de casă, la școală, la oraș. Trebuia să ai bani pentru asta.
Urdașul e unul dintre preparatele preferate din zonă. Cum se face?
Simplu!Se pune unt în tigaie, apoi urda și, imediat, se adaugă ouăle crude, se omogenizează, se pune mărar și sare după gust. Se poate și reinventa, se mai poate pune ardei, omul pune ce are.
De unde ați învățat rețeta?
Mama mea o făcea în casă. Aici nu foarte multă lume știe să facă mâncăruri din pui. Toată lumea întreabă de ce la noi nu sunt supele acelea, ca-n Ardeal. Pentru că la noi n-a fost o zonă cu cereale, la noi a fost zonă cu iarbă. Vaca a mâncat iarbă, noi am muls vaca, am făcut brânză, am mâncat lapte și asta a fost. Urda din urdașul de la eveniment o avem de la stână.
Când eram copil, mâncam urdaș des. Carne de pasăre, cum ziceam, nu prea era, omul nu prea se îndura să taie o găină. O țineam mai mult pentru ouă. Iar când murea de bătrânețe, nu ne plăcea nici supa din ea, că se făcea greu, trebuia s-o fierbi și câte o zi.
Graba a cam cucerit totul
Oamenii mai gătesc pe aici după rețetele de atunci?
Bătrânii, da. Cum îți spuneam. Se trezesc dimineața, își fac mămăliguță cu unt, cu brânză, cu ouă, în castron de lemn sau de inox, își bagă la cuptor, la foc. Acum noi le încălzim repede la microunde, suntem în secolul vitezei. Încercăm să mai ținem și noi rețetele de la ei, dar graba a cam cucerit totul.
Urdașul cum se mănâncă corect?
În combinație cu mămăligă sau pâine, depinde cum îi place fiecăruia. Cine avea numai urdaș, numai urdaș mânca.
Acest interviu face parte din proiectul „Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia”, co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul acestei publicații sau de modul în care rezultatele ei și ale proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Evenimentul a fost organizat de Asociația My Transylvania în parteneriat cu My Secret Romania.
Fotografiile au fost realizate de George Soare.
Următorul eveniment din seria „Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia” va avea loc pe 5 octombrie, Plăcintă de dovleac, chiseliță, ”taci și-nghite.”
Bilete pentru eveniment AICI.
